Misterul Daniel Dunglas Home

Şi apoi, nefăcând o profesie din mediumnitatea sa, D.D. Home nu este constrâns la niciun control. „Aproape toate şedinţele lui, arată Robert Amadou (Les Grands Mediums, Denoel, 1957), se desfăşoară în prezenţa unor oameni de lume, deloc pricepuţi în problemele paranormalului sau ale iluzionismului, şi par mai degrabă jocuri de societate decât lucrări de laborator.” Din 1861, Louis Figuier notează, în a sa Histoire du merveilleux, că, înainte de a-şi prezenta minunile, Home trece atent în revistă asistenţa. „Dacă o figură îi displace, adică dacă ea pare să aparţină unui incredul sau unei persoane prost dispuse, necromanţianul cere eliminarea ei. Ca ultimă precauţie, el învârteşte discret butonul lămpii.” Dacă este întrebat de ce procedează aşa, el răspunde: „Ce faceţi cu întunericul primordial, domnule? El este la fel de necesar conceperii fiinţei omeneşti, ca şi germinării celui mai mic bob de grâu…”

Spre deosebire de Crookes, Faraday nu se va lăsa amăgit de Home, el va detecta imediat înşelăciunea. Prea convins de credulitatea publicului său pentru a mai fi prudent, mediumul îşi va tăia în mod, de altfel, temerar craca de sub picioare… Pe măsură ce-i sporeşte reputaţia, pe el pune stăpânire un fel de beţie, care nu este fără legătură cu setea de putere şi cu dispreţul său pentru oamenii care se lasă atât de uşor păcăliţi. Iată ce scrie ambasadorul Marii Britanii la Paris, lordul Cowley, unuia dintre prietenii săi, după o şedinţa a lui Home la Tuileries, în prezenţa corpului diplomatic: „Napoleon al III-lea îi sugerează domnului Home să evoce spiritul unchiului său şi al lui Ludovic Filip. Mediumul îndeplineşte rugămintea împăratului şi îi spune că aceştia sunt prezenţi în încăpere. Dubitativ, Napoleon al III-lea obiectează că el nu-i vede şi nici nu-i aude.«Aşteptaţi o clipă, spune Home, şi Maiestatea Voastră va simţi prezenţa lor!» Puţin mai târziu, Maiestatea Sa primeşte violent un picior într-o parte a augustei sale persoane… Dar niciodată el n-a putut să spună care dintre predecesorii săi îi aplicase lovitura.”

Dar nu acest incident l-a demascat pe Home în faţa împăratului. Ca mulţi dintre confraţii săi, mediumul practica atingerea spiritistă. Or, într-o zi, când împărăteasa a simţit o mână atingându-i faţa, o rază de lumină a revelat, din nefericire, înşelăciunea: Home, care adopta uşor poziţii acrobatice, se descălţase pur şi simplu, iar asistenţa a descoperit piciorul lui gol în locul mâinii ectoplasmice aşteptate…Totuşi, alţi martori, la început sceptici, au fost convinşi că Home nu a recurs întotdeauna la înşelăciune. „În timpul unei şedinţe, scrie lordul Lindsay, Home se afla aproape de mine. Mi-a recomandat să fiu calm. Am simţit cum piciorul lui îmi atinge umărul, apoi contactul catifelat pe faţa mea. Când am ridicat ochii, am constatat cu stupoare că domnul Home purta un fotoliu greu pe care îl ţinea bine în mână. El plutea cu acest straniu bagaj în jurul încăperii, făcând în trecere să se clatine tablourile agăţate pe pereţi atât de sus, încât o persoană în picioare nu le-ar fi putut atinge.” Şi lordul Lindsay adaugă; „Era suficientă lumină ca să-l pot vedea pe medium!”

La fel, Lev Tolstoi, autorul romanului Război şi pace, afirmă că Home „s-a ridicat de pe scaun şi că el l-a apucat de picioare în timp ce plutea deasupra capetelor (noastre)”. Dar am putea reproduce multe alte mărturii, pentru că, aflat în Statele Unite la începutul carierei sale, apoi în Europa, Home a frecventat tot ce însemna lume bună în acea epocă în care spiritele, prin mese, vorbesc şi fac atât de mult să se vorbească despre ele… Atunci pe cine să credem? Nu numai că D.D. Home n-a fost niciodată prins în flagrant delict de fraudă — căci împărăteasa Eugenia a negat ea însăşi întâmplarea cu piciorul – dar numeroşi observatori au văzut, în plină lumină, tot ceea ce mediumul era în stare să facă. Aceasta l-a determinat pe Robert Tocquet să spună: „Personal, după ce am citit cu atenţie majoritatea dărilor de seamă ce relatează experienţele lui Home, după ce i-am urmărit pas cu pas pe istoriografii săi sau pe el însuşi prin cărţile ce-i aparţin, diferitele faze ale vieţii sale, am luat cunoştinţă de părerile admiratorilor şi ale denigratorilor săi — aceştia din urmă sunt, de altfel, foarte rari, în general nu au simţ critic şi, în plus, nu cunosc nimic despre fenomenele despre care vorbesc – am ajuns la această dilemă şi la această concluzie: sau Home nu era decât un iluzionist faimos sau era un medium uluitor. Dacă admitem prima ipoteză, vom spune, în calitate de prestidigitator, că prestidigitaţia lui ne miră mai mult decât chiar fenomenele paranormale care îi sunt atribuite. În consecinţă, între cele două ipoteze, o vom alege, fără să ezităm, pe a doua, pentru că ea ni se pare cea mai puţin extraordinară, cea mai puţin neverosimilă şi, am spune chiar, cea mai raţională.”

Aşadar, misterul Daniel Dunglas Home rămâne total.

<< Partea 1 >>

Articol etichetat cu:, ,

Care este gandul tau?