Hreanul – medicament si condiment, proprietati, beneficii si retete

Nimănui nu-i este, credem, necunoscut hreanul (Armoracia rusticana), plantă din familia verzei, rustică şi uşor de cultivat. Dar pe cât este de nepretenţios în ce priveşte îngrijirile, pe atât de mult spaţiu reclamă hreanul pentru dezvoltarea sa. Hreanul este o plantă perenă, in­digenă, originară, se pare, de pe ţărmul breton al Atlanticului, unde creşte şi spontan. De aici îşi trage hreanul şi denumirea ştiinţifică de Armoracia, căci stră­vechiul nume celtic al Bretaniei franceze era „Armorique”.

Cea de a doua denumire, aceea a speciei, indică vârtoşenia ţărănească a hreanului, care-l face să reziste iernilor celor mai grele şi oricăror ad­versităţi. Într-adevăr, rădăcinile cilindrice a hreanului, foarte lungi şi ramificate, se înfig adânc în pămînt şi nici că mai pot fi îndepărtate cu totul. Radacinile de hrean au scoarţa destul de aspră, alb gălbuie şi pulpa albă, relativ fibroasă, foarte iute. Gustul hreanului aduce cu cel al rudei sale, muştarul, dar îl întrece în iuţeală.

Frunzele de hrean, care cresc sub formă de rozete, sunt oval-alungite, mari, de un verde viu, lucioase şi vigu­roase, purtate de peţioli lungi. Primele frunze de hrean care apar, direct din colet, primăvara, nu le seamănă. Sunt aproape numai nervuri şi atât de adânc dinţate în­cât aduc cu nişte pieptănaşi. Apoi, pe măsură ce cresc frunzele de hrean, limbul se dezvoltă, dinţii se estompează şi iau aspectul şi dimensiunile obişnuite. Pe la sfârşitul lui mai, din mijlocul lor apar tulpini florale de peste o jumătate de metru înălţime, ramificate, purtând lungi ciorchini dresaţi, cu flori mici albe, care acoperă tufele ca o spumă vaporoasă. Deşi fac fructe – mici silicve rotunjite, acestea sunt, aproape în totalitate sterile.

Cultivarea hreanului

Singura pretenţie a hreanului, pentru a da ră­dăcini îngroşate, cărnoase şi fragede, este să fie plan­tat într-un teren răcoros şi umed, bine şi profund lucrat. De asemenea, e bine ca hreanul să nu fie lăsat să îmbătrânească pe loc, ci să se scoată rădăcinile din pământ, de preferinţă în fiecare an, sau cel puţin la doi ani.

Radacinile de hrean de grosime convenabilă pentru con­sum se folosesc. Părţile prea lemnificate se aruncă. Radacinile hreanului mai tinere şi subţiri sau capetele de rădăcini, improprii pentru consum, se taie în fragmente de 5-6 cm şi se replantează, primăvara devreme, de cum se zvântă pământul.

Este bine să se refacă în fiecare an măcar o parte din plantaţia de hrean. Din păcate, în cele mai multe grădini, de hreanul odată plantat nu prea se mai ocupă nimeni, decât pentru a recolta în fiecare an o parte din ră­dăcini. Radacinile de hrean care rămân pe loc sunt suficiente pen­tru a întreţine plantaţia, care poate dura aşa la in­finit, dar fără rezultate bune, ca atunci când este cât de cât întreţinută. Întreţinerea nu constă, de fapt, decât în întinerirea ei. Hreanul este o planta destul de usor de intretinut.

Hreanul – beneficii pentru sanatate

Hreanul este cunoscut şi luat în cultură de peste un mileniu, întâi ca plantă medicinală, apoi condimentară. Popularitatea lui nu se datorează numai faptului că dă gust şi personalitate până şi celor mai fade mâncăruri, ci şi conţinutului mare în vitamina C (de două ori mai mare decît al sucului de portocale). Vitamina C ajuta la stimularea sistemului imunitar. In plus, ajuta la eliminarea radicalilor liberi nocivi din organism, protejandu-l astfel in fata unor forme de cancer, inflamatii, infectii, etc.

In ultima vreme a crescut interesul pentru hrean şi ca plantă industrială. hreanul este apt pentru a furniza o serie de substanţe deosebit de utile cum este, de exemplu, peroxidaza, o enzimă obţinută de Theorell (1942).

Hreanul are un numar scazut de calorii si grasimi, cu toate acestea contine o cantitate mare de fibre dietetice, vitamine, minerale si antioxidanti. Anumite principii active din acesta au efect antiinflamator, diuretic si calmant.

Unii din compusii volatili din hrean stimuleaza producerea de saliva, secretia de suc gastric, ducand astfel la o mai buna digestie.

Hreanul este un condiment ce contine in cantitati moderate minerale vitale ca sodiu, potasiu, mangan, fier, cupru, zinc si magneziu. Fierul este un factor important in metabolismul celular. De asemenea, el este necesar pentru producerea de celule rosii in maduva osoasa. Fiind o componenta importanta a celulelor si a fluidului corporal, potasiul ajuta la controlul ritmului cardiac si a tensiunii arteriale.

In plus, radacina de hrean contine cantitati mici de vitamine esentiale, cum ar fi acid folic, vitamina B6 (piridoxina), roboflavina, niacina si acid pantotenic.

Hreanul este solutia cea mai rapida de a desfunda sinusurile congestionate, iar proprietatile sale antibiotice ajuta la vindecarea cauzelor profunde ale infectiei din organism.

De asemenea, hreanul este un remediu eficient pentru orice tip de raceala. El ofera corpului vitamina C, induce transpiratia, decongestioneaza sinusurile, stimuleaza nervii si calmeaza gatul.

Hreanul este un foarte bun diuretic, util in infectiile urinare. Natura depurativa a hreanului il face un remediu popular de lunga durata pentru guta si reumatism.

Hreanul stimuleaza fluxul sanguin, crescand temperatura corpului si circulatia la nivelul muschilor si articulatiilor reci, atunci cand este utilizat extern, sub forma de cataplasme.

Hreanul in medicina umana – proprietati si tratamente

Pentru tratarea anorexiei, gastritei, starilor diareice, hidropiziei, gutei, litiazei biliare, afectiunilor renale (nu acute), catarului cronic pulmonar, decongestionarea organelor interne, se consuma:

  • ca atare, drept condiment;
  • sub forma de infuzie din 15-30 g radacina taiata marunt la 1 l de apa fierbinte. Se lasa ceaiul de hrean la macerat 12 ore. Se bea cate o cana intre mese, respectiv 2 cani pe zi.

Pentru tratarea bolilor de stomac, ficat, litiaza renala, astm, reumatism se consuma:

  • vin de hrean preparat din 20-30 g radacina la 250 ml de vin. Se lasa la macerat hreanul 8-10 zile. Se strecoara si se beau zilnic 1-2 paharele;

Pentru combaterea tusei de orice tip, se amesteca radacina de hrean cu miere de albine. Se lasa la plamadit hreanul 5-10 ore la temperatura camerei. La nevoie se ia cate o lingurita de hrean cu miere. In mierea cu hrean se poate adauga si suc de lamaie.

Pentru tratarea cardiopatiei ischemice dureroase, anginei pectorale, hipertensiunii, se prepara:

  • o pasta omogena din o lingura radacina rasa de hrean cu miere de albine. Intreaga cantitate se ia dimineata, treptat, inainte de micul dejun. Cura cu hrean dureaza 30 de zile, consecutive. Se repeta la 2 luni. Tratamentul cu hrean se aplica de 4 ori pe an, timp de 3 ani.

Slabeste cu hrean cu miere de albine si lamaie. Hreanul te ajuta sa slabesti, la fel si sucul de lamaie. Prepara hrean cu miere si cu zeama de lamaie si consuma zilnic din acest amestec. Lasa hreanul si lamaia la macerat in miere pentru 2-3 zile.

Hreanul in uzul extern

Pentru tratarea reumatismului si a inflamatiilor articulare, se fac bai locale cu faina de hrean. Se foloseste o lingura de faina la 1 l de apa.

Pentru tratarea bronsitei, gripei, congestiei pulmonare, se aplica cataplasme pe torace cu radacina rasa de hrean.

Pentru combaterea paradentozei, se mesteca zilnic o bucata de radacina de hrean. Are un efect revulsiv si mareste fluxul de sange de la nivelul gingiilor.

Pentru frictiuni antireumatismale, se foloseste tinctura de hrean din 20 g radacina rasa la 100 ml de alcool. Se lasa hreanul la macerat 2 saptamani, dupa care tinctura se poate folosi.

Hreanul – un condiment de neegalat

Intrebuinţarea sa cea mai de seamă rămâne aceea de condiment, neegalat pentru diferite pre­parate din carne, mai cu seamă sub formă de ra­sol.  Hreanul poate da însă gust şi aromă multor legume. Hreanul asociat cu sfeclă roşie, care-i mai atenuează iu­ţeala, sau cu mere acrişoare, reprezintă o salată deosebit de apetisantă, consumată de obicei în zona Moldovei alături de răcituri si fripuri.

Dacă acesteia i se mai adaugă şi smantană sau maioneză, atunci poate rivaliza cu multe din cele mai sofisticate garnituri. Preparat cu oţet, hreanul poate fi păstrat toată iarna în vase bine închise şi utilizat ca atare sau în diferite combinaţii şi sosuri.

Hreanul şi câteva din modalităţile cele mai recoman­dabile de folosire ale hreanului.

Retete cu hrean

Hrean cu sos de vin (vezi reteta de vin de hrean)

Ingrediente : 80 g unt sau margarină, 2 cepe,  1/2 lin­gură făină, 250 ml vin alb, 1 lingură hrean ras, 1 crenguţă de cimbru, 2 gălbenuşuri, pătrunjel verde tocat, sare, boia de ardei iute.

Preparare. Cepele, tocate mărunt, se călesc în jumătate din margarină sau unt, se adaugă vinul, şi se lasă să fiarbă încet până se înmoaie ceapa. Se face un sos alb cu făină şi cu restul de unt sau margarină, care se stinge cu compoziţia pregătită mai înainte. Se subţiază cu o ceaşcă apă (facultativ). Se adaugă cimbrul, pă­trunjelul şi hreanul. Se adauga sare şi iu­ţeală dupa gust (boiaua e facultativă). Se lasă să fiarbă 5 minute. Se bat în sosieră gălbenuşurile şi se toarnă peste ele sosul, puţin câte puţin, cu atenţie ca să nu se taie.

Hrean cu smantana

Această reţetă se poate prepara într-o variantă foarte simplă sau în altele, diferite prin numărul mai mare de ingrediente şi prin ordinea opera­ţiilor. În varianta cea mai simplă se rade hreanul şi se amestecă cu smântâna, atîta cât să-i mai atenueze din iuţeală. Smântâna se poate bate, în prealabil, sub formă de frişcă foarte tare, ceea ce dă întregii combinaţii o ţinută mult mai apetisantă şi agrea­bilă. Smântâna se mai poate amesteca cu gălbenuş de ou şi drege cu suc de lămâie sau oţet şi puţin za­hăr. Fireşte, în toate cazurile se potriveşte de sare. Smântâna se poate înlocui cu iaurt. Hreanul se poate amesteca în prealabil cu măr ras, tot pentru a-i mai estompa iuţeala, sau cu sfeclă roșie.

Pentru a doua variantă :

Ingrediente: 50 g unt, 50 g făină, 5 linguriţe hrean ras, 2 ceşti zeamă de legume, 100 g smantană, zeamă de lămîie sau oţet, sare, zahăr. Untul se poate înlocui cu margarină, zeama de legume cu lapte.

Preparare. Există două posibilităţi : se face întâi un sos alb cu grăsimea, făina şi lichidul, încorporându-se apoi celelalte ingrediente sau întâi se fierbe hreanul cu zeama de legume sau lapte şi se adaugă smântâna amestecată cu făina şi gălbenuşul de ou. Sosul fiert este ideal pentru rasol de vacă, pasăre, peşte sau limbă fiartă. În varianta lui cea mai simplă, adică nefiert, se potriveşte de minune cu friptură rece, ouă umplute, utilizându-se în acest caz ca un postament de cremă, după ce a fost, în prealabil, bine răcit.

Hrean cu brânza de vaci

Ingrediente: 1 rădăcină de hrean, 1  brânză de vaci, 2 linguri smântână, sare, mărar.

Preparare. Hreanul ras foarte fin se sărează, se amestecă cu smântână şi brânză de vaci. Se încor­porează mărarul tocat sau, în lipsa acestuia, se­minţe de chimen. Cu această compoziţie se umplu roşii şi ardei Kapia. Se servesc ca antreu.

Supa verde cu frunze de hrean

Ingrediente: 200 g frunze de hrean, 200 g spanac, 200g salată, 200 g lobodă, 200 g măcriş, 1 legătură ceapă verde, 1 legătură tarhon, 1 legătură pătrunjel, 1 lingură făină, 1 ceaşcă smântână, 50 g unt, 1 ou, sare, boia de ardei iute.

Preparare. Se curăţă, se spală şi se taie mărunt verdeţurile. Se opăresc şi se scurg, apoi se călesc în unt (care poate fi înlocuit cu margarină). Se amestecă cu făina. Se diluează cu 1/2 l apă clo­cotită. Se fierbe timp de 30 minute. Se adauga sare dupa gust. Se drege cu ou bătut cu smântână.

Suc de sfecla cu hrean si morcov

Ingrediente: 100  ml suc de sfeclă roşie, 100 ml suc de morcovi, 50 ml suc de hrean, 20 ml suc de lămâie, 20 ml sifon, sare, zahăr, 4 linguri frişcă.

Preparare. Se amestecă sucurile cu zahăr, după gust. Se adaugă sifon. Se serveşte rece, în pahare, cu frişcă deasupra.

Unt cu hrean

Ingrediente: 250 g unt, 50 g hrean, 2 linguri zeamă de lămâie sau oţet, 1 linguriţă praf de cimbru, 1 lingură asmăţui.

Preparare. Se rade hreanul foarte fin şi se pi­sează în piuliţă sau se freacă la mixer. Se amestecă hreanul ras cu untul frecat spumă, suc de lămâie şi sarea. Se încorporează cimbrul şi asmăţuiul. Se ţine hreanul preparat cu unt la rece. Se foloseşte pentru a se presăra pe legume fierte natur (cartofi, morcovi, ţelină, conopidă) ser­vite fierbinţi sau se consuma ca atare.

Sa ne pastram sanatosi! Adauga hreanul in dieta pentru a profita de beneficiile si proprietatile sale!

Ganduri si impresii pentru "Hreanul – medicament si condiment, proprietati, beneficii si retete":

  1. Jorjette C mircea 001

Care este gandul tau?