Evoluţia craniului – Scurtă privire spre strămoşii noştri

De ce suntem noi, oamenii, atât de deosebiţi de alte specii?

Iată o întrebare care continuă încă să intrige. Într-o încercare de a furniza (poate) un răspuns, şi ale cărei rezultate sunt publicate într-un numar al prestigioasei reviste britanice “Nature”, antropologul Daniel Lieberman de la Univesitatea Rutgers a efectuat o serie de radiografii de cranii, inclusiv ale unor fosile ale Omului din Cromagnon. Acoperind o perioada de timp care se întinde de la cimpanzeii şi oamenii de astăzi până la strămoşii noştri de acum 1.600.000 de ani.

Ciudata înfăţişare a… oamenilor

Noi ne-am obişnuit cu aspectul capului nostru, dar acesta este rezultatul unei îndelungi evoluţii care i-a dat o formă cu totul aparte faţă de ceilalţi hominizi. Şi totul, cum arată Lieberman, porneşte de la osul sfenoid, o adevărată piatră unghiulară a creierului, aşezat în spatele ochilor şi făcând legătura între 17 din cele 22 de oase importante ale craniului.osul-stenoid

Ei bine, acest os sfenoid a început… să se reducă acum vreo sută, două sute de mii de ani, ajungând astăzi cam cu 20-30% mai scurt decât la hominizii timpurii! Ca şi cum, pe parcurs, evoluţia a “hotărât” o măsură neaşteptată:

Reproiectarea craniului

Cu tot riscul de speculaţii, uneori riscante, este greu să nu fii tentat de a considera că reducerea progresivă a osului sfenoid este cea care a determinat modelarea traiectului vocal pentru a face posibilă emisia unei serii de sunete mai subtile şi mai variate, culminând cu vorbirea noastră de astăzi. Încă şi mai surprinzător, poate, acest lucru sugerează şi o diferenţă de filiaţie a noastră şi a Omului din Neanderthal, la care reducerea osului sfenoid lipseşte.

De asemenea, “ipoteza africană” a apariţiei omului în Africa, de unde specia umană s-a răspândit în restul lumii acum circa 100000 de ani, ca şi cea a originii multiple cu strămoşi pre-moderni simultan în diferite părţi ale lumii, capătă şi ele noi argumente “pro” în rezultatele cercetărilor antropologului american.

În paranteză, trebuie spus că dimensiunea superioară a creierului Omului de Neanderthal – al cărui creier era net mai mare decât al nostru – nu trebuie să ridice probleme, deoarece dacă vom calcula raportul între dimensiunile corpului şi ale creierului, acesta se păstrează neschimbat de-a lungul evoluţiei.

Mai mult, feţele noastre continuă să “se strângă” chiar şi pe parcursul ultimilor 15000 de ani! Aceasta pentru că omul a trebuit să mestece hrana din ce în ce mai puţin consistentă! “Oamenii” au feţe cu atât mai mari cu cât hrana lor este mai… dură! (Ceea ce explică şi inutila povară a măselelor de minte, deoarece dinţii, dimensiunea lor, sunt rezultatul unei programări genetice, care pare să nu “ştie” nimic despre descreşterea progresivă a dimensiunilor feţei).

Şi astfel întrebarea cine a fost adevăratul nostru strămoş rămâne încă fără răspuns…Recent însă a apărut şi întrebarea dacă strămoşul omului vine din Cosmos, şi asta datorită descoperirii făcute de NASA în lacul american Mono, unde au găsit o bacterie ce se crede a fi o formă de viaţă extraterestră.

Articol etichetat cu:, ,

Ganduri si impresii pentru "Evoluţia craniului – Scurtă privire spre strămoşii noştri":

  1. Jorjette C Anonim

Care este gandul tau?