Cum se menţine sănătatea gingiilor

Gingiile sănătoase se caracterizează, pe scurt, prin trei aspecte: culoare naturală (diverse nuanţe de roz), consistenţa optimă a ţesutului (trebuie să fie ferm) şi aderenţa perfectă (să acopere bine baza coroanelor dinţilor). Dacă aceşti factori cunosc modificări, dacă apar inflamaţii, abcese, sângerări, dureri, putem vorbi de o problemă gingivală ce necesită atenţie. Altfel, ignorată, poate avea consecinţe grave nu numai la nivelul cavităţii bucale, ci asupra stării generale a organismului.

Perierea corectă a dinţilor joacă un rol deosebit de important în păstrarea sănătăţii cavitatii bucale.

Consultati de urgenţă specialistul dacă:

  • Gingiile sîngerează la fiecare periaj, prezintă ulceraţii, sunt roşii, inflamate şi foarte sensibile.
  • Aveţi dureri când mâncaţi alimente fierbinţi sau prea reci.
  • Gingiile sunt retrase de pe dinte, lăsând vizibile regiunile superioare ale rădăcinilor.
  • Apar abcese şi scurgeri purulente.
  • Persistă halena urât mirositoare.
  • Dinţii se mişcă în alveole, protezele capată o mobilitate nepermisă.

Inamicul numărul unu: placa bacteriană dentară

Este normal şi chiar util ca în gura fiecaruia dintre noi să existe şi să coexiste felurite tipuri de bacterii. Neplăcerile apar când echilibrul acestei flore este destabilizat, când anumiţi germeni proliferează în detrimentul altora. Microorganismele care au tendinţa de a se multiplica exagerat formează, împreună cu saliva şi minusculele resturi alimentare, o peliculă incolora şi lipicioasă (aderentă). Placa dentară, căci despre ea discutăm, dacă nu este îndepărtată periodic prin perieri, se depune la coletul dinţilor (zona de trecere între rădacină şi partea inferioară a coroanelor), generând în timp depozite dure de tartru.

Aceste acumulări calcaroase (detritus) nu numai că sunt inestetice (au culoare gălbuie ori negricioasă), dar se infiltrează pe lânga gingie, o împing, o determină să se retragă şi o atrofiază, iritând-o şi inflamând-o şi chiar facând-o să sângereze. Astfel apare gingivita. În lipsa unui tratament adecvat, problema se poate complica, ducând la parodontite, care, cronicizându-se, cauzează parodontoze. Într-o atare situaţie, se formează local pungi cu puroi şi este atacat în ansamblu ţesutul de susţinere a danturii în maxilare, permiţând deplasarea dinţilor şi mai apoi provocând pierderea lor (când structura de fixare a fost distrusă).

Alţi factori de risc

Fară îndoială, placa bacteriană dentară rămâne unul dintre cei mai importanţi duşmani ai sănătăţii cavităţii bucale şi este foarte des implicată în afecţiunile gingivale. Dar, uneori, problemele la acest nivel pot avea şi alte cauze, asociate ori nu:

  • Fumatul. Acest viciu este responsabil, împreună cu o igienă nesatisfăcătoare a gurii, de mai bine de jumătate din cazurile de parodontită;
  • Diabetul (dar şi alte câteva boli ale sângelui) creşte de trei ori riscul de dezvoltare a unei suferinţe gingivale;
  • Troficitatea inadecvată a ţesutului. Sunt incriminate mai ales carenţele alimentare în vitamina C şi în anumiţi pigmenţi vegetali;
  • Un sistem imunitar slăbit. Acesta poate fi subminat atât de boli, cât şi de o stare prelungită de stres;
  • Terenul genetic predispozant;
  • Anumite modificări hormonale (sarcină, menopauză);
  • Alergia la unele substanţe chimice. De pildă, sulfatul lauril de sodiu (care se găseşte în numeroase paste de dinţi!), poate cauza o inflamare a gingiei.

Care sunt repercusiunile asupra organismului?

Parodontita este o afecţiune ce progresează lent, fără o simptomatologie specifică în prima parte a evoluţiei. (Poate rămâne „ascunsă” şi ani de-a rândul, mai ales în condiţiile în care avem de-a face cu un fumător înrăit – tutunul este vasoconstrictor, prin urmare limitează sângerările şi inflamaţia –, „certat” cu medicul stomatolog.) Ca toate afecţiunile infecţioase, această suferinţă, neabordată corespunzător, poate sta la originea unor complicaţii severe, la distanţa de cavitatea bucală:

  • Boli cardiovasculare. Se vorbeşte de o creştere de patru ori a riscului de a dezvolta astfel de maladii. Aici sunt incluse atacul de cord şi endocardita; nu este exclusă migrarea din regiunea gurii a agenţilor microbieni, care pot inflama endocardul (membrana subţire ce captuşeşte cavităţile şi valvulele inimii).
  • Anemie şi slăbire. Dificultăţile funcţionale (sângerări, dureri, greutate la mestecarea hranei) îl determină pe bolnav să evite anumite alimente (în special fructe şi legume proaspete, ce au o structură mai dură), indispensabile sănătăţii organismului.
  • Agravarea diabetului. Procesul inflamator sporeşte nevoia de insulină la aceşti suferinzi.
  • Risc de naştere prematură sau de aducere pe lume a unui copil cu o greutate mică, căci bacteriile se regăsesc şi în placenta. Femeile gravide care îşi neglijează sănătatea cavităţii bucale şi în special a gingiilor sunt de şapte ori mai expuse unor asemenea pericole.
  • Nu în ultimul rând, se bănuieşte ca parodontitele ar putea fi implicate şi în apariţia osteoporozei şi maladiilor respiratorii, precum astmul bronşic.sanatatea-gingiilor

Sfaturi profilactice

  • Menţineţi o igienă ireproşabilă a gurii. (Dacă nu aveţi posibilitatea să vă curăţaţi dinţii imediat după o masă, mestecaţi o gumă fără zahăr sau ronţăiţi un măr.)
  • Mergeţi la stomatolog pentru control şi detartraj o dată la şase luni. Vizitele la cabinet pot fi chiar mai dese în cazul femeilor însărcinate şi al persoanelor cu boli cardiovasculare.
  • Mâncaţi multe alimente bogate în calciu şi alte minerale, în vitamina C şi flavonoide (fructe şi legume crude, portocalii şi roşii). Reduceţi aportul de carbohidraţi rafinaţi, adică de produse care conţin făină albă şi zahăr (pâine, paste, dulciuri…).
  • Mestecaţi zilnic câteva seminţe de cardamom (Elettaria cardamomum). Acest condiment asiatic, pe lângă faptul că previne îmbolnăvirea gingiilor, împrospătează respiraţia şi facilitează activitatea digestivă. Are un gust uşor piperat.
  • Ape de gură 100% naturale
  • Preparaţi o apă de gură antiseptică şi astringentă după una din următoarele retete:
  • Cretuşcă. Turnaţi peste o jumătate de linguriţă de părţi aeriene 250-300 ml apă clocotită. După 10 minute, strecuraţi.
  • Muşetel. Puneţi trei linguri de flori la o cană cu apă clocotită. După 15 minute, strecuraţi.
  • Salvie. Turnaţi peste două linguriţe de frunze uscate mărunţite 100 ml apă clocotită. După 15 minute, strecuraţi.
  • Chiparos. Puneţi două picături de ulei esenţial la o cană de apă fierbinte.
  • Smirnă. Puneţi două picături de ulei esenţial la o cană de apă fierbinte.

Precauţii:

Dacă vă aflaţi în primele 20 de săptămâni de sarcină, nu utilizaţi cele două preparate prezentate la final. Puteţi înlocui aceste uleiuri cu cele de lamâie sau cuişoare, dar puneţi doar câte o picătură la o cană cu apă. După ce clătiţi bine gura câteva minute, indiferent ce soluţie aţi ales, nu o înghiţiţi.

Dacă necazul s-a produs…

Diagnosticarea unei afecţiuni gingivale nu implică nimic dureros. Constă în: introducerea unei mici sonde, pentru a măsura profunzimea sacului gingival, o radiografie, pentru a verifica starea de afectare a parodontiului, şi câteva teste bacteriene, pentru a identifica şi evalua germenii cauzatori.

Oricât ar fi de avansată boala, tratamentul debutează printr-un detartraj, prin însuşirea şi punerea în practică a unor noţiuni legate strict de igiena bucală: tehnica optimă de periere a dinţilor, produse de îngrijire (pasta de dinţi, aţa dentară, apa de gură). Dacă doar gingia a fost afectată, inflamaţia dispare lesne. În schimb, dacă procesul infecţios este avansat, trebuie curăţaţi sacii gingivali şi rădăcinile dinţilor cu o curetă.

În plus, după fiecare spălare a dinţilor (pentru a obţine o pastă antiseptică, combinaţi bicarbonat de sodiu cu puţin peroxid de hidrogen), masaţi-vă cu blândeţe gingiile cu vârful degetului arătător. Clatiţi-vă apoi gura cu ceai negru, rece, neîndulcit; taninurile conţinute de plantă au efect astringent şi reduc sângerările.

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.