Consumator de carne? Depozit de acid uric (pipi)!

Sângele este un mediu prielnic pentru înmulţirea şi activitatea microorganismelor, se alterează foarte repede, de aceea în cazul întrebuinţării în scopuri alimentare trebuie prelucrat în cât mai scurt timp. Este folosit ca atare (stabilizat cu NaCl) şi sub formă de pastă pentru preparate din carne şi sub forma deshidratată – făină – în scop furajer. (Iată-ne, deci şi utilizatori ai sângelui animal preparat)

Modificările produse în carnea de pasăre după tăiere sunt: rigiditatea cadaverică se instalează în 1-2 ore de la tăiere, maturarea începe aproape imediat după sacrificare. Alterarea începe de la interior spre exterior, deoarece la exterior carnea este protejată de piele. Grăsimea se alterează în scurt timp din cauza conţinutului ridicat în acid oleic care are stabilitate redusă. Carnea păsărilor („carne albă”) este mai săracă în grăsime decât „carnea roşie”, dar mai bogată în creatină şi creatinină.

După scoaterea peştelui din apă au loc imediat diferite modificări biochimice. Pe suprafaţa corpului apare o secreţie de mucus, care este un mediu prielnic pentru dezvoltarea microbilor. În 1-2 ore apare rigiditatea musculară după care intră în faza de autoliză, peştele se înmoaie, carnea îşi pierde elasticitatea, apar modificări de miros. Autoliza apare rapid, iar carnea de peşte se alterează din următoarele cauze: structura fină a fibrei musculare, cantitatea crescută de apă şi prezenţa unei flore microbiene la interiorul şi exteriorul corpului.

Din cauza conţinutului ridicat de acizi graşi nesaturaţi, 72-82%, grăsimea de peşte este lichidă. Din cauza acestei cantităţi mari de acizi graşi liberi, stabilitatea grăsimii este redusă, se alterează în scurt timp.

depozit-de-acid-uric-in-picioare

Depozit de acid uric in picioare

Carnea, peştele, ouăle dar şi cafeaua, ceaiul, ciocolata şi cacaoa formează în corp acid uric. Şi, întrucât în acelaşi timp formează şi un excedent de acizi, sângele devenit acid nu poate păstra acidul uric pentru a–l elimina cu ajutorul rinichilor; prin urmare, acesta este depozitat în ţesuturi. Astfel că, treptat devenim un depozit ambulant de acid uric, acest lucru conducând la apariţia bolilor, în special a reumatismului articular.

Proporţia de proteine neabsorbite după ingestia de carne şi peşte fiind mică, dieta bogată în aceste produse determină constipaţie prin hipotonie intestinală. Consumul lor în exces poate accentua procesele de putrefacţie din colon cu apariţia a diferite substanţe (amine, amoniac, indol, scatol, hidrogen sulfurat) care au efecte nocive asupra intestinului cât şi asupra ficatului şi întregului organism.

Folosirea unor substanţe care prelungesc conservabilitatea cărnii provoacă intoxicaţii: nitritul de sodiu sau potasiu utilizat pentru frânarea acţiuni florei proteolitice din preparatele de carne şi menţinerea culorii lor naturale, transformă o parte din hemoglobină în methemoglobina. Când proporţia acestui derivat este mai mare apar semne de insuficienţă respiratorie.

În industria alimentară americană unde în ultimi ani a scăzut folosirea acestor produse, se observa şi o diminuare a incidenţei cancerului de colon. În România însă produsele din carne sunt, nu doar tradiţionale ci şi indispensabile, aşa că doctorii pot confirma numărul mare al pacienţilor cu cancer de colon.

Ganduri si impresii pentru "Consumator de carne? Depozit de acid uric (pipi)!":

  1. Jorjette C Mary

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.