Hipnotismul este ştiinţa care studiază hipnoza. De fapt, este dificil să deosebeşti magnetismul de aceasta din urmă; cu toate acestea, trebuie să o facem. Magnetizorul poate, se spune, să adoarmă şi să suscite somnambulismul; aici este apropierea lui de hipnotizor. Dar dacă magnetizatul poate să-şi păstreze raţiunea, hipnotizatul nu mai gândeşte şi nu mai acţionează liber.
În urma numeroaselor studii făcute la Salpetriere asupra unor „isterici”, care uneori nu erau „isterici” decât ca să aibă porţie dublă, Jean Martin Charcot a crezut că a descoperit diferite faze în hipnoză. Deşi au primit aprobarea entuziastă a unui număr de confraţi şi discipoli, teoriile sale au intrat în conflict cu cele ale lui Ernest Dupre (1861-1921) şi ale lui Joseph Babinski (1857-1932), care demonstrează că nu este vorba de hipnoză, ci de pitiatism, sau boala sugestiei.
Dar nu e mai puţin adevărat că Charcot a deschis o perspectivă care nu s-a închis încă.
Lasă un răspuns