Cum ne certam

Cu toţii am trecut prin certuri şi nu ne-a fost uşor sau plăcut la finele lor. În asemenea situaţii oamenii “aruncă” tot ce au strâns mai rău şi mai murdar în ei şi consideră că “acum e momentul să i-o plătesc”. Cum vă simţiţi după ce aţi vărsat tot veninul în faţa “vinovatului”? Puţin uşuraţi imediat după, chiar satisfăcuţi că aţi zis tot, iar când “vinovatul” iese din cadru, încep regretele, vă inundă amintirile frumoase şi clipele plăcute pe care le-aţi petrecut împreună, urmate de plânsul cel înălţător.

Nu se poate da timpul înapoi, nu se pot retrage cuvintele, iar “îmi pare rău pentru ce am spus” nu prea ajută, pentru că eterul a prins fiecare secundă din urâţenia acelei discuţii aprinse. Cum deja ştim scenariul, ar fi bine să ne pregătim dinainte pentru acea ceartă finală, să rememorăm numai ce a fost plăcut, să apreciem faptul că acea experienţă a făcut parte din viaţa noastră, ne-a şi schimbat într-o anumită măsură, ne-a dat ceva ce ne lipsea până să avem parte de ea. Tot ce trebuie să facem e să mulţumim persoanei pentru că a făcut parte din viaţa noastră şi să ne exprimăm regretul că relaţia nu mai poate fi continuată.

Faptul că terminăm o relaţie cu vorbe bune nu ne înjoseşte, nu ne calcă demnitatea în picioare, nu ne face să fim “ăla fraier”, ci ne înalţă în ochii noştrii şi ai celor de care ne despărţim. Ştiu că o să par naivă, îmi asum acest risc, pentru că am fost cea care spunea cuvinte grele şi am trecut prin toate etapele descrise mai sus, şi atunci mi-am dat seama că nu sunt, nici pe departe, omul care aş fi vrut să fiu. Ce m-a bucurat a fost faptul că prima ceartă ”frumoasă” am avut-o cu o persoană dragă, pe care nu mi-a fost dat s-o mai văd, plecând, la scurt timp după aceea, în lumea celor drepţi. La ultima noastră discuţie am fost calmă, împăciuitoare, caldă şi iertătoare, şi mulţumesc înţelepciunii divine că mi-a arătat acest drum, altfel aş fi regretat toată viaţa, pentru că nimic nu ne poate ajuta să luăm înapoi cuvintele spuse cuiva care nu mai e aici să ne poată ierta…

Surpriza cea mai mare, de care o să aveţi şi voi parte, a fost când unii dintre cei cu care m-am certat au revenit în viaţa mea, spăşiţi şi ruşinaţi. Satisfacţia mea nu a venit din faptul că au revenit “cu coada între picioare”, ci din faptul că am reuşit să-i fac să înţeleagă că există mai multe moduri de a pune punct unei relatii/afaceri/situaţii, fără ca cineva să fie rănit sau călcat în picioare.

  1. Johanna Ferguson Mami

Care este gandul tau?