Ziua în care am născut

Dragele mele tot am stat si m-am gindit ce as putea sa va scriu si sa fie unic si nemainintilnit pe internet si am ajuns la concluzia ca .. sigur despre peripetiile prin care am trecut pina sa nasc si despre nasterea fetitei mele nu a mai scris nimeni.

Era luni, cu 2 zile inainte de data la care eram programata sa fac cezariana. Pentru siguranta si linistea mea sufleteasca am hotarit sa nasc intr-un spital particular – si s-a dovedit ,intradevar,a fi alegerea cea mai buna .

Era dimineata, ma trezisem foarte bine dispusa, era o zi superba cu soare cald si linistitor. Citisem de 1000 de ori ca inainte cu o luna de sarcina ar trebui sa imi fac bagajul , insa in stilul propriu, bineinteles ca nu l-am facut.Nu apucasem inca sa imi fac griji , idei despre nastere sau sa am emotii insa ar fi urmat cu siguranta sa nu dorm 2 nopti pina cind eram programata sa nasc. Dar azi eram linistita – imi facusem planul sa imi termin bagajul I-am spus sotului sa imi aduca geanta din boxa pentru a-mi pune lucrurile dar pentru ca se grabea mi-a spus ca mi-o va aduce cind se intoarce .Tot atunci ii spusesem sa scoata de la banca banii necesari pentru plata cezarienei si nu stiu din ce motiv a spus sa lasam pe a doua zi . “Baiat bun” ati putea spune insa se grabea sa mai faca niste cumparaturi tocmai pentru ziua in care voi naste. Imi clatisem camasile de noapte cu care ar fi trebui sa merg la spital , fiind noi am spus sa le mai iau
din praf.

Deci -bagaj nu aveam facut , hainele erau ude, bani nici atit insa totusi aveam ceva pregatit cu mult timp in urma – bagajul fetitei – pentru ca fetita urma sa avem. La un moment dat cum ma agitam eu prin casa am simtit ca ma ud. Imi trecuse prin gind ca s-ar putea sa mi se fi rupt apa dar fiind prima nastere nu stiam exact ce inseamna acest lucru decit din ce imi povestisera alte mame si mai citisem pe net. Ma asez si am observat ca se oprise iar atunci m-am gindit ca datorita faptului ca am burta mare, poate apasa ceva pe vezica si zic ca asa o fi normal acuma in ultimile zile, asa ca m-am apucat din nou de intins rufe. Intre timp sun si sotul sa ii spun ce mi se intimplase dar nu raspundea.

Tocmai terminasem sa facem camera copilului si mici retusuri in camera de zi .Totul era pregatit in casa pentru intimpinarea noului membru al familiei. Un singur lucru mai lipsea, un mic blat de la bar care , culmea a facut ca tot azi mi-a fost adus si “ doamna cum sint” am coborit eu sa il iau.Nu era greu ( ca nu sint chiar inconstienta) dar am cam fugit pe scari – 3 etaje – numai bine ca in momentul in care am revenit in casa – mi se rupsese apa de tot si atunci am fost sigura de acest lucru. DE AICI INCEPE “ DISTRACTIA”

Primul lucru care il fac , e sa sun la sot sa vina sa mergem la spital – spital care era la 25 de km distanta, fiind in alt oras fata de cel in care locuim. NIMIC, si sun si sun si tot nimic. Am inceput sa ma agit.

Am spus sa sun la medic sa ii explic ce mi s-a intimplat si sa hotarasca el cum procedam. Sun , iar domnul doctor Bolohan, un medic extraordinar, mi-a spus sa vin de urgenta ca ma asteapta. Ii mai spun ca nu am apucat sa scot banii din banca pentru ca eu eram programata abia peste 2 zile si mi-a spus sa vin ca rezolvam noi cu banii dupa.De aici sa intelegeti ca pe linga faptul ca este un medic de exceptie este si un om extraordinar.

Ma mai calmasem ,macar legat de bani .Sun din nou si tot nimic – incepusem sa ma panichez rau de tot.Am sunat la toti cunoscutii, socri, parinti si ca un facut nu raspundea nici unul – eram bagata in priza de acuma – nici nu simteam ca trebuie sa nasc. Intr-un sfirsit suna sotul sa ma intrebe ce mai fac si sa imi spuna ca tocmai l-au prins prietenii si a trebuit sa dea de baut in cinstea viitorului eveniment, care se apropia tot mai repede.Nici nu stiam cum sa reactionez la ce imi spune ca eu aproape nu mai puteam vorbi de nervi, dar si cind am inceput sa vorbesc. In 5 minute a venit acasa cu cumatrul nostru care urma sa ne duca el la spital cu masina – deoarece sotul apucase sa bea o bere. Ideea e ca de emotii parca era aerian si el si mai mult ma incurca.Era ora 17 de acuma, mi-am facut bagajul si in jumatate de ora am plecat din casa.Pe drum gura nu mi-a tacut , nici nu ma gindeam ca voi naste in curind, eu crezind ca va trebui sa mai
astept. – aveam treaba cu berea sotului si sincer cred ca nici el nu constientiza ce se intimpla. – asa ca cei 25 de km nici nu i-am simtit cind au trecut.

Am ajuns in holul spitalului, am dat citeva date la receptie, apoi am intrat intr-o camera in care a trebuit sa ma schimb de hainele cu care venisem pe drum .M-a preluat un domn, m-a cintarit , mi-a spus sa imi iau la revedere de la sot si de la cumatru si ii spusese sotului sa revina in 2 ore. Sotul se uita la mine nedumerit , eu la el, la fel – totul a fost in asa o viteza incit nici nu am apucat sa ma gindesc la ce urma. Am urcat cu liftul la etaj, am ajuns in salon – unde au venit la mine mai multe cadre medicale( despre unii am aflat ulterior cine erau) medicul meu care urma sa imi faca cezariana, medicul anestezist, 2 asistente, medical neonatolog – si inca 2 cadre medicale care nici acuma nu m-am lamurit ce era cu eledar pe care le-am vazut apoi si in sala de operatie. – V-am descris toate acestea ca sa va faceti o idée ce inseamna spital particular si sa faceti o comparatie cu cele de stat. Le- am dat analizele pe care le facusem cu citeva zile inainte( asta era regula la ei – te puneau sa iti faci anumite analize inainte de nastere cu cel mult 2 saptamini) Stiu ca m-au intrebat daca am mincat sau nu, mi-au luat tensiunea si in 10 min m-au chemat in sala de operatie – nici nu stiam de ce ma cheama acolo ma gindeam ca ma mai consulta sau ceva de genul asta.

Doar mi-au spus sa ma intind si atita mai retin ca o asistenta mi-a pus o branula la mina si ca m-au intrebat cum o va chema pe fetita – si eu mindra le-am spus ALESSIA… SI AM SPECIFICAT ALESSIA CU 2 DE “S” – CA NU CUMVA SA GREASEASCA NUMELE COPILULUI. Era ora 19.

La ora 20.30 m-am trezit in patul meu din salon iar in fata mea era sotul zimbind cu gura pina la urechi iar in brate tinea minunea vietii noastre – pe Alessia, nascuta la ora 19 si 10 minute, care a si luat prima ei nota de 10.

De acuma eram linistita. Si acuma ma gindesc la faptul ca am ales aceasta metoda de a naste pentru ca sint foarte fricoasa si sensibila la durere si o recomand din tot sufletul mamicilor care sint ca mine.Nu am simtit nimic inainte iar dupa se spune ca te doare groaznic, culmea a facut ca toate din salon ne-am schimbat aceasta parere – nu e de speriat. Bine acuma, depinde banuiesc si de locul in care nasti. Am sa va spun si motivul din care am ales o clinica particulara, in nici un caz din snobism sau ca m-ar fi dat banii afara din casa. Pot sa va spun ca m-a ajuns 24 de milioane insa nu am venit cu nimic de acasa – nici pentru mine nici pt copil ( in afara de hainute) – iar la spitalul de stat din aceeasi localitate o cezariana costa 15 milioane si nu te ajuta cu nimic – pina si algocalminul trebuie sa ti-l cumperi ( v-am spus acestea ca sa va faceti o parere si sa-mi spuneti daca pentru o diferenta asa mica merita sa suporti mizeria si nesimtirea personalului din cliniciie de stat).Auzisem de cazuri in care copii abia nascuti au luat diversi microbi sau virusi – lucru care ma ingrozea, mai ales ca era primul nostru copil si nu am vrut sa riscam cu nimic.

Tot timpul m-a ingrozit gindul ca voi naste, voi fi taiata si in loc sa am grija de mine si copilul meu abia nascut, v-a trebui sa fug prin saloane dupa asistente sa le pun spaga in buzunar – asa cum au facut alte prietene care au nascut inaintea mea si mi-au povestit toate acelasi lucru, acesta fiind un fapt real si nu unul presupus.

Cit am stat in spital am fost invatate treptat cum sa avem grija de copil , cum sa alaptam cum sa il schimbam – ne-au pus filmulete educative pentru a ne putea descurca apoi singure acasa cu bebelusii, nu mai spun ca aveam televizor si DVD in salon si nici nu stiu cind au trecut cele 4 zile cit am fost internata .Deasemenea fiecare salon avea baie proprie dotata cu tot ce trebuie pentru igiena . Era o curatenie desavirsita.

Sper sa fi invatat ceva din aceasta poveste a mea si sa fi fost de ajutor mai ales viitoarlor mamici, in primul rind sa nu uitati sa va pregatiti bagajul din timp , sa nu va temeti de cezariana si sa aveti grija cum va alegeti medicul si clinica in care urmeaza sa nasteti.

Autor: Dirjoanca Aura

Articol etichetat cu:, , ,

Ganduri si impresii pentru "Ziua în care am născut":

  1. Jorjette C aura
  2. Jorjette C Ana-
  3. Jorjette C Strategic

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.