Xenoglosie – practicarea uneia sau a mai multor limbi străine

Există limbi şi limbi… Pentru a distinge mediumnitatea „poliglotă” propriu-zisă, în care anumiţi subiecţi vorbesc sau scriu în limbi pe care, după toate aparenţele, ei le ignoră, de glosolalie, care este manifestarea bolnavilor mintali sau chiar a somnambulilor pradă unui delir lingvistic (pseudolimbi elaborate în subconştient), Charles Richet a propus în al său Traite de metapsychique (1923) termenul de „xenoglosie”.

După cum arată etimologia sa, xenoglosia constă în practicarea uneia sau mai multor limbi străine a căror existenţă este confirmată. Dacă optăm pentru această distincţie, idiomul „marţian” al Helenei Smith ar ţine de glosolalie. Ce i s-a întâmplat, în schimb, lui Mrs. John Curran în luna iunie 1913, fără a fi cu adevărat xenoglosie (pentru că această persoană, cetăţeană a Statelor Unite ale Americii, era anglofonă) se remarcă prin faptul că „spiritul” care o alesese ca medium declara că se născuse în Anglia în 1649 sub numele de Patience Worth, şi că efectiv textele pe care le dicta această misterioasă entitate erau compuse într-o limbă arhaizată.

Astfel, au văzut lumina zilei romane istorice, o dramă şi, mai ales, un poem intitulat Telka, cuprinzând şaizeci de mii de cuvinte… Dictarea era atât de rapidă, încât a trebuit să fie angajată o secretară care practica stenografia pentru a face faţă debitului precipitat al mediumului. Totuşi, mulţi parapsihologi nu îndrăznesc să se pronunţe asupra autenticităţii mediumnităţii lui Mrs. Curran, nici asupra naturii sale exacte.

De atunci, s-a observat că, într-adevăr, ca (aproape) toate manifestările de xenoglosie studiate atent, şi aceasta putea fi pusă în legătură cu resurecţia unei amintiri uitate din copilăria mică.

Articol etichetat cu:, , ,

Care este gandul tau?