Vindecător – pro şi contra

În societăţile noastre, atitudinea faţă de vindecători este, cel mai adesea, polemică. Unii cred, alţii nu cred în ei. Unii sunt pentru, alţii împotrivă. Dar, fireşte, precum un preot, un prieten, un psihoterapeut, un bun vindecător acţionează, chiar dacă provizoriu, cu rezultate bune asupra tulburărilor psihosomatice, nevrozelor şi asupra depresiei mentale.

Când între un vindecător (fapt valabil şi pentru un medic) şi pacientul său există relatii de încredere, tulburările funcţionale regresează. Care este, totuşi, situaţia bolilor organice? Vindecătorul acţionează oare ca un placebo? Trebuie să facem distincţie aici între diferitele forme pe care le ia vindecarea, în primul rând, tămăduitorii care pun la loc oasele; acţiunea lor nu-şi datorează eficacitatea decât priceperii cu care ei ştiu să pună la loc un umăr smuls, să reducă o luxaţie, să amelioreze durerile de spate. Ei sunt strămoşii chiropractorilor sau ai osteopaţilor.

Alţi vindecători tratează, prin magnetism, punerea mâinilor, prin plante, infuzii sau uleiuri de esenţă. Actele medicale ale vindecătorilor de oase, ale fitoterapeuţilor şi ale majorităţii adepţilor medicinei uşoare nu ţin de medicina psihică şi deci, în sens strict, de parapsihologie, chiar dacă aceşti adepţi examinează irisul (iridologie) sau pavilionul urechii (auriculoterapie) pentru a pune un diagnostic sau pentru a trata prin acupunctură.

Am putea, de altfel, regăsi la partizanii auriculoterapiei ideea conform căreia partea este replica, “punerea înăuntru a întregului, urmând teoria semnăturilor şi a corespondenţelor între macrocosmos şi microcosmos. Mulţi parapsihologi, de acord în această privinţă cu ştiinţa ortodoxă, se îndoiesc de existenţa fluidului, fără să nege totuşi rezultatele foarte bune obţinute de anumiţi magnetizori.

Influenţa benefică pe care aceştia pot s-o exercite asupra creşterii plantelor sau refacerilor de ţesuturi a fost observată pe larg. De aceea, putem afirma că s-a probat faptul că anumiţi vindecători posedă reale facultăţi psihocinetice. Ei acţionează la distanţă asupra organelor, în marele beneficiu al acestora.

“Aceste cazuri, puţin numeroase totuşi, mai ales dacă ţinem cont de enorma clientelă a “vindecătorilor”, admite Yves Lignon, prezintă următoarele caracteristici: o acţionare asupra bolilor organice (şi nu asupra tulburărilor funcţionale), o durată de vindecare foarte scurtă, în contradicţie cu cunoştinţele fiziologice în materie, absenţa convalescenţei şi, simultan, refacerea ţesuturilor celulare.”

Şi Yves Lignon adaugă:

“Ne gândim deci la o intervenţie PK asupra părţilor atinse de boală ale organismului.”

Oameni ai lui Dumnezeu şi taumaturgi, precum maestrul Philippe din Lyon sau chiar Rasputin, ar aparţine acestui tip de vindecare.

Articol etichetat cu:, ,

Care este gandul tau?