Cum pot vindeca traumele copilariei la vârstă adultă

Ai avut vreodată impresia că ai aceleaşi gânduri pe care obişnuiau să le aibă părinţii tăi? Foloseşti aceleaşi expresii pe care le utilizau mama sau tatăl tău? Treci prin experienţe similare ca ale părinţilor? Identifica traumele copilariei pentru a putea trece la pasul urmator, acela de vindecare emotionala.

Simţi că părinţii tăi nu îţi acordă suficientă atenţie? Nu te iubesc aşa cum îţi doreşti tu, sau te iubesc prea mult şi nu pot înceta să te mai controleze?

Ai sentimente amestecate faţă de părinţii tăi, cum ar fi dragoste-ură, teamă-iubire, dragoste-mânie, dragoste-ruşine şi te simţi confuz/ă sau vinovat/ă faţă de ceea ce simţi?

Simţi că nu îţi poţi atinge ţelurile în viaţă oricât de mult te-ai strădui sau oricât de mult ai încerca?

Ai fost abuzat/ă în copilărie, au existat cazuri de abuz în familia ta sau părinţii tăi au avut în general o relaţie bazată pe antipatie, pe dizarmonie?

Dacă răspunsul la oricare dintre aceste întrebări este da, atunci articolul ce urmează ar putea să-ţi fie de ajutor.

Ce determină cine suntem noi cu adevărat şi de ce unii oameni nu se schimbă niciodată sau de ce schimbarea este atât de dureroasă şi de dificilă?

Deşi suntem indivizi unici, în cele mai multe cazuri, devenim:

  • ceea ce avem ca exemplu de la cei mai în vârstă
  • ceea ce ne-au spus ei că ar trebui să fim
  • ceea ce ne-au spus să „Nu” fim
  • ceea ce s-au temut că am putea fi
  • ceea ce îşi doresc pentru ei
  • ceea ce şi-au dorit pentru ei, dar au renunţat

Mai mult, am moştenit de la părinţii noştrii toate provocările generaţiilor trecute. Ei nu au fost în măsură sau nu s-au priceput cum să le rezolve, şi le-au lăsat să treacă la generaţia următoare.

Ceea ce este foarte absurd şi totuşi amuzant, faptul că după trecerea vremii, părinţii nu mai recunosc părţile din ei înşişi care sunt transferate la copii. Nu recunosc părţi prin care ei înşişi au trecut când erau copii, şi rămân surprinşi de modelele comportamentale pe care copiii le dezvoltă în orice etapă a vieţii.

Pentru mulţi părinţi, este foarte greu să-şi amintească toate aceste lucruri, care constau în amintiri dureroase de cele mai multe ori, şi emoţii negative pe care în cele mai multe cazuri le poartă în spate toată viaţa.

De cele mai multe ori învăţăm ce este viaţa, dar uităm faptul că, copilăria este etapa cea mai importantă atât pentru sănătatea mentală, emoţională, cât şi cea fizică.

traumele copilariei

Chiar dacă în popor se spune că „copiii mici sunt prea mici pentru a înţelege” sau „ei uită prea uşor, aşa că nu-şi vor aminti ceea ce s-a întâmplat cu ei atunci când erau mici”, lucrurile nu stau chiar aşa. De fapt ne dezvoltăm atât amintirile cât şi atitudinile încă de mici, chiar de când suntem în burtica mamei.

Deşi nu avem prea multe imagini care să ne amintească cu exactitate de lucrurile care s-au întâmplat, ceea ce ne amintim cu siguranţă este fondul emoţional. Acesta a sprijinit dezvoltarea noastră sau a fost împotriva acesteia. Latura emoţională a creierului uman este capabilă să facă distincţie între „pozitiv” şi „negativ” încă din stadiul fetal. Asta inseamna cu ceva ani mai devreme decât stadiul în care noi ne dezvoltăm capacitatea de a analiza şi de a gândi logic, etapă ce ne poate da soluţii să scăpăm de negativism.

La pubertate, toate viziunile şi ideile deja existente „explodează”

Hormonii sexuali dau creierului combustibil pentru a dezvolta ceea ce există deja. Prezenţa hormonilor secuali intensifică exponenţial emoţiile şi ideile umane, primite încă din fragedă pruncie. Aceşti hormoni dau puterea de materializare tuturor „programelor” interioare, bune sau rele, aşa că de obicei oamenii petrec ani mulţi comportându-se aşa cum le dictează aceste programe interioare, nefiind capabili să facă ceva pentru a le opri.

Tot ceea ce vedem, percepem şi simţim în primii ani de viaţă vor determina foarte mult viitorul nostru, cel puţin până în momentul în care ne hotărâm să schimbăm ceva. De cele mai multe ori se întâmplă ca atunci când încercăm să schimbăm programele iniţiale întipărite în creierele noastre, ajungem la concluzia că este prea dificil pentru a face schimbarea, uneori pare aproape imposibil, în special atunci când programele emoţionale sunt foarte intense, şi preferăm să rămânen acolo unde ne aflăm, din comoditate.

Din nefericire, pentru mulţi oameni „programarea” din timpul copilăriei are la bază amintiri foarte dureroase şi negativism, care pur şi simplu consumă o mare parte din energia vitală. Negativismul este în majoritatea cazurilor în legătură directă cu evenimentele traumatizante şi este bine de ştiut că acestea, dacă nu sunt vindecate, crează leziuni foarte puternice creierului uman. Desigur, aceste leziuni păstrează neatinsă memoria traumei şi tot ce are legătură cu acel eveniment, care funcţionează „sub acoperire” şi îi conduce pe oameni să creeze circuitul noilor evenimente traumatice. Leziunile se vindecă de îndată ce evenimentul traumatic este vindecat, deoarece creierul uman are o capacitate extraordinară de auto-regenerare.

Mulţi oameni intenţionează să fugă de durere şi suferinţă

Incearcă să trăiască împotriva tiparelor parentale, dar unele dintre ele sunt atât de puternice încât pot distruge sănătatea fizică şi mentală, în cazul în care persoana încearcă să se opună sau să se îndepărteze. Dacă aceste „programe” nu sunt recunoscute de persoană ca fiind străine, pot acţiona precum un virus Troian în interiorul conştiinţei.

Situaţiile se complică în general când apar neînţelegeri şi certuri între părinţi şi persoanele care le oferă copiilor alte exemple de viaţă, total opuse de convingerile părinţilor, moment în care apar nişte tensiuni foarte mari, ajungându-se uneori la sentimente de ură sau de abuz emoţional reciproc.

Părinţii sunt o parte vie a psihicului copilului – dacă între părinţi a existat orice tip de disensiune, de „război”, acest război în mod automat continuă să existe în psihicul său unde va creşte şi nu se va opri mulţi ani, dar în acest caz, persoana se va lupta cu el însuşi, îşi va trăi viaţa ca fiind propriul duşman: orice face, este greşit (aici se află rădăcinile celor mai multe boli – cancer, probleme hormonale, nevroza, psihoza, schizofrenia).

Îndepărtarea modelelor negative interioare nu ajută

În cele mai multe cazuri, oamenii încearcă instinctiv să şteargă programele negative din copilărie cu droguri, alcool sau medicamente prescrise, neştiind că înţelegerea este un factor necesar în procesul de vindecare, însă lucrurile nu sunt atât de simple. Programarea parentală negativă este atât de adânc inscripţionată, încât creierul şi restul corpului s-ar distruge mult mai uşor cu ajutorul substanţelor menţionate mai sus. Mulţi oameni se îmbolnăvesc mental, fizic şi cronic. Asta deoarece nu reuşesc să înţeleagă influenţa profundă a amintirilor negative pe care le-au acumulat în copilărie şi care le-au distrus corpul de-a lungul anilor, deoarece traumele copilariei sunt consumatoare de energie vitală umană. Este mult mai simplu să dăm vina pe paraziţi, bacterii, viruşi şi gene, dar traumele copilariei sunt pe primul loc. Sunt deschizătoare de uşi pentru alte boli. Mai mult, traumele din trecut atrag noi evenimente traumatice.

Mulţi încearcă să se salveze, să scape de durere şi de lipsa de iubire (sentimentul de abandon) resimţite în copilărie prin religie şi spiritualitate, deoarece energia spirituală a iubirii este suficientă pentru a neutraliza amintirile negative din copilărie.

Desigur, în cazul în care calea religioasă sau cea spirituală aleasă este plină de dogme, prejudecăţi şi predici despre pedepse, apocalipsă şi pune preţ pe victimizare, atunci lanţurile parentale sunt înlocuite cu cele religioase. În acest caz traumele copilariei nu sunt vindecate, ci doar sunt înlocuite cu altele, care să vină ca şi completare la cele ştiute deja, la lucrurile cu care eram obişnuiţi. Unii însă fug de orice religie, deoarece sunt la nivel intuitiv conştienţi de faptul că nu doresc noi lanţuri.

Toate problemele pe care le avem ca şi societate a acestei planete (războaie, criza economică, guverne incompetente, politicieni imaturi şi ţări lidere, nedreptate, poluare, suprapopulare), toate acestea au rădăcini în programarea (tiparele) negativă primită de la toate generaţiile anterioare: oamenii conduc această planetă fiind condiţionaţi de programarea primită în copilărie, fiind răniţi în acelaşi timp de traumele copilariei. Ei continuă să-i rănească pe cei din jur atâta timp cât nu sunt vindecaţi, deoarece ei nu sunt inspiraţi de dragoste pentru că nu au primit aşa ceva în copilărie, deci nu pot să ofere ceva ce nu au primit, ceva ce nu ştiu ce şi cum e.

Cum pot fi neutralizate tiparele parentale negative şi vindecate traumele copilariei?

Programarea parentală este foarte complexă, la fel ca şi modul complex în care în stadiul adolescenţei înţelegem şi filtrăm informaţiile primite din exterior. Dacă simţi că nu reuşeşti, orice ai face nu poţi să-ţi atingi ţelurile tale în viaţă, atunci ar trebui să analizezi amintirile din copilărie şi programarea mentală şi emoţională primită în acel stadiu, pentru a vedea ce anume te blochează, ce informaţie nu te lasă să mergi mai departe pe drumul care vrei tu.

Cum pot neutraliza acestă programare care consumă din energia vitală?

1. În primul rând, încearcă să recunoşti influenţa programării parentale asupra vieţii tale. Nu subestima în acest proces influenţa părinţilor şi a celor care au avut grijă de tine şi de educaţia ta, asupra deciziilor tale. Când eram copii, părinţii noştri erau ca nişte zei pentru noi, şi am fost învăţaţi să gândim aşa cum credeau ei că este mai bine pentru noi, aşa că ani la rând am făcut atât de multe lucruri doar ca să-i mulţumim pe părinţii noştrii sau pentru a-i enerva, chiar dacă nu eram conştienţi de ceea ce făceam.

Foarte important în dezvoltarea personală cât şi pentru pacea noastră interioară este să ne trăim viaţa aşa cum ne spune vocea noastră interioară, sufletul nostru, nu să o trăim după cum îşi doresc ceilalţi sau doar ca să-i mulţumim pe ei.

2. Al doilea pas este să înţelegi motivele părinţilor tăi atunci când te-au condiţionat sau când ţi-au oferit energie mentală şi emoţională negativă. Acest pas necesită o analiză profundă şi empatică, trebuie să încerci să te pui în pielea părinţilor tăi şi să vezi, să înţelegi lucrurile din perspectiva lor. Fără înţelegere nu este posibil să te vindeci, deoarece experienţa traumatică nu poate fi eliberată din programul tău interior, atâta timp cât nu este înţeleasă.

La finalul analizei, de cele mai multe ori se ajunge la concluzia că părinţii nu au făcut decât să copie greşelile părinţilor lor, greşelile copiate de multe generaţii. Din păcate, mulţi oameni devin părinţi chiar dacă nu sunt pregătiţi pentru această etapă, şi ajung aici conduşi de hormoni, şi nu de maturitate emoţională, aşa că greşelile sunt foarte des întâlnite.

Este posibil ca să ai nevoie ca să vindeci aceste traume de o persoană neutră care să te ghideze (consilier, terapeut, prieteni), să te ajute să depăşeşti aceşti doi paşi, dar şi prin etapele ce urmează.

3. Ce instrumente alternative pot folosi ca ajutor în vindecare?

Putem neutraliza amintirile noastre negative şi programarea cu ajutorul undelor cerebrale lente, care sunt produse numai în timpul somnului profund, şi conştient în meditaţie. Din nefericire pentru mulţi, nu putem dormi atâta timp cât am avea nevoie ca să vindecăm toate traumele pe care le-am acumulat pe tot parcursul vieţii, altfel unii dintre noi ar trebui să doarmă mult şi să aibă un somn liniştit ca şi Frumoasa Adormită. Tehnicile de relaxare şi meditaţia vin în ajutorul nostru pentru a ne vindeca traumele din trecut într-un mod mai eficient şi conştient.

Tehnici alternative de vindecare a traumelor din copilarie:

1. Există diferite meditaţii şi tehnici de vizualizare care ne conectează cu conştiinţa noastră înaltă, care este iubire pură şi înţelegere şi care ne ajută să:

  • dezvoltăm dragostea de sine şi să dezvoltăm sentimente de protecţie puternice, aici şi acum;
  • schimbăm percepţia şi atitudinea faţă de problemele avute în copilărie;
  • în timp ce schimbă emoţiile noastre dezvoltate în trecut, meditaţia ajută la vindecarea trecutului şi la neutralizarea amintirilor neplăcute, păstrând concentrarea asupra celor pozitive;
  • dezvoltăm emoţii pozitive pe care nu am avut posibilitatea să le simţim, să le trăim.

Ce se întâmplă dacă nu sunt pregătit să meditez?

2. Dacă nu te simţi pregătit să intri în meditaţie, ascultă muzică de relaxare, acesta fiind un mod excelent pentru creier de a produce unde lente, care vindecă emoţiile, şi treptat, eliberează experienţele traumatice.

Încearcă astfel:

Începe să te gândeşti la o experienţă traumatizantă care te-a rănit, sau la o emoţie negativă pe care o porţi din acea perioadă, dar nu mai mult de 1 minut. După asta, în timp ce tu eşti în continuare conectat la amintiri, porneşte muzica de relaxare şi ascult-o cu atenţie cel puţin 5 minute, lăsănd în acest timp energia muzicii să te calmeze şi să modifice emoţiile. Fă o pauză de 10-15 minute. După pauză, întoarce-te din nou în tine la acea experienţă, vei fi surprins să obervi că de această dată nu vei simţi la fel de multă durere ca data trecută. Repetă aceşti paşi de câte ori este nevoie.

De obicei un eveniment traumatic poate fi vindecat dacă se repetă exerciţiul de 5-10 ori. Poţi repeta acest procedeu într-o singură zi, sau de-a lungul mai multor zile. Uneori este prea dureros să fie repetat în aceeaşi zi şi este nevoie de puţin timp între exerciţii. Repetă procedura până în punctul în care imaginile traumei vor fi destul de şterse, nemaiputând avea putere asupra ta.

3. Vindecarea cu ajutorul energiei este foarte utilă!

Practica samanica, Reiki, bio-energie, ritualurile Munay-Ki, vindecare Theta, cristaloterapie, aromoterapie – ridică nivelul energiei vitale. Vindecă emoţiile şi evenimentele traumatice şi permite persoanei să se simtă, în cele din urmă, profund iubit.

4. Homeopatia poate ajuta foarte mult – homeopatia nu este numai pentru vindecarea anumitor boli, există multe remedii extraordinare care sunt capabile să neutralizeze temerile şi care ajută la crearea emoţiilor pozitive şi a sentimentelor de pace interioară, ajutându-te astfel să faci faţă mai uşor evenimentelor din viaţa ta.

5. Dezvoltarea iubirii de sine este un pas vital. Iubirea vindecă totul, dar nici unul dintre noi nu poate primi iubirea celorlaţi şi nici nu o poate oferi atâta timp cât nu se iubeşte pe el însuşi.

6. Iertarea este înţelegere

Iertarea este un act atât mental cât şi emoţional, deşi este mai uşor atunci când emoţiile sunt eliberate prin iertare.

Unul dintre cele mai bune exerciţii de vizualizare pentru iertarea unei persoane din copilărie (mama, tatăl, bunicul, bunica, sora, fratele – în funcţie de cine a avut mai mult grijă de tine în acea perioadă) este de a-ţi imagina persoana respectivă ca pe un copil care are nevoie de ajutor – oamenii fac greşeli deoarece ei nu ştiu cum să facă faţă problemelor cu care se confruntă şi se simt captivi.

Actul de iertare de cele mai multe ori influenţează pozitiv relaţia cu părinţii, astfel încât se va crea un nivel de comunicare diferit. Când se întâmplă acest lucru, ai posibilitatea să le spui ce au făcut bine pentru tine, când te-au rănit şi care au fost efectele acestor lucruri în viaţa ta. Ei au nevoie să ştie aceste lucruri şi să accepte partea lor de responsabilitate, dacă pot să facă acest lucru. Dacă vei face acest lucru, te vei ajuta pe tine însuţi să renunţi la postura de victimă dezvoltată în stadiul copilăriei. Dacă părinţii tăi nu vor să susţină modificarea ta pozitivă, sau nu doresc să renunţe la influenţa lor negativă în viaţa ta, cea mai bună soluţie este să-i eviţi cât mai mult posibil, altfel vei fi în continuare rănit şi niciodată complet vindecat.

Pe lângă iertarea celorlalţi, la fel de importantă este şi iertarea noastră. Uneori ne simţim împinşi de o forţă interioară să săvârşim anumite lucruri, luând naştere astfel auto-vinovăţia. Aceasta de cele mai multe ori înrăutăţeşte lucrurile. Comportamentul poate fi schimbat numai atunci când înţelegem ce a creat acest comportament specific, şi să ne iertăm atât pe noi, cât şi pe ceilalţi.

7. Punerea în aplicare a noilor programe pozitive, a obiectivelor de viaţă şi creşterea pozitivităţii mentale şi emoţionale cât mai mult posibil.

8. Prin toate aceste etape vei afla care sunt propriile tale dorinţe în viaţă. Vei învăţa să-ţi auzi şi asculţi vocea interioară a înţelepciunii. Asta va duce la îmbunătăţirea vieţii şi te va face fericit în propria-ţi piele.

Articol etichetat cu:, , , , ,

Ganduri si impresii pentru "Cum pot vindeca traumele copilariei la vârstă adultă":

  1. Jorjette C sebi
  2. Jorjette C Soraya
  3. Jorjette C nicoleta
  4. Jorjette C Ludmila
  5. Jorjette C Claudiu
  6. Jorjette C Claudiu
  7. Jorjette C Claudiu
  8. Jorjette C Claudiu
  9. Jorjette C Claudiu
  10. Jorjette C Miha
  11. Jorjette C Miha

Care este gandul tau?