Uscarea plantelor medicinale – faze importante ale procesului

USCAREA PLANTELOR MEDICINALE este una din fazele cele mai importante ale procesului tehnologic care influenţează în mare măsură asupra calităţii produsului.

În cadrul uscării există doi factori mai importanţi : temperatura şi lumina.

La plantele care conţin uleiuri volatile depăşirea temperaturii la uscare de 40° duce la pierderea acestor substanţe. Prelungirea uscării la temperaturi scăzute şi în condiţii necorespunzătoare de aerare duce la brunificarea şi mucegăirea produsului. Aceleaşi efecte le are şi aşezarea produsului în straturi groase. Există însă alte specii care cer dimpotrivă temperaturi ridicate ce vor duce la inactivitatea proceselor enzimatice (ex. : măceşele).

Lumina directă este contraindicată pentru frunze şi pentru florile colorate, cărora le distrug pigmenţii. Rădăcinile şi florile albe  se usucă însă în condiţii foarte bune tocmai la lumină directă.

Uscarea plantelor medicinale

Cum se usucă rădăcinile?

După ce au fost pregătite, curăţate şi spălate, eventual tăiate, rădăcinile se pun la uscat, de preferinţă în uscătorii artificiale, însă în lipsa acestora, rădăcinile se pot usca, pe vreme frumoasă, în aer liber, întinse la soare, pe rogojini sau saci, ori în încăperi bine aerisite.

Rădăcinile sunt complet uscate atunci când dacă sunt îndoite se rup cu un zgomot sec. Atunci când rădăcinile se usucă în uscătorii artificiale, temperatura din încăpere va fi la început în creştere, iar către sfârşitul operaţiunii va deveni staţionară. În nici un caz, temperatura nu trebuie să scadă, deoarece scăderea temperaturii provoacă mucegăirea rădăcinilor chiar în uscătorii.

Uscarea plantelor medicinale – Cum se usucă frunzele?

Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite (în poduri sau magazii), întinzându-se în straturi subţiri. Pentru ca uscarea să se facă în condiţii cât mai igienice, se recomandă ca duşumeaua încăperii să fie acoperită cu hârtii curate. Frunzele se pot usca şi în aer liber, pe rame speciale, acoperite cu hârtie, pentru a se feri de acţiunea directă a razelor solare, care le decolorează uşor.

Ramele care servesc la uscare au dimensiunea aproximativă de 1 m lungime, 60 cm lăţime şi au părţile laterale confecţionate din şipci, iar fundul din plasă de sîrmă sau grătare de nuiele. Înainte de a fi puse la uscat, frunzele care eventual sunt lipite între ele trebuie desfăcute, pentru a se evita înnegrirea lor. Această operaţie se face prin vînturarea lor cu mâinile.

Frunzele sunt bine uscate atunci când îşi pierd elasticitatea, iar dacă sunt prinse între două degete, nervura mediană se rupe cu un zgomot specific.

Cum se usucă iarba (Partea ierboasă) ?

Iarba se usucă în încăperi bine aerisite, întinsă în straturi subţiri, păstrând aceleaşi condiţii de igienă ca şi la frunze. Se poate usca şi în aer liber, aşezată pe rame speciale, acoperite cu hârtie, pentru a se evita decolorarea.uscarea plantelor medicinale

Iarba este bine uscată atunci când îşi pierde elasticitatea în aşa fel, încât dacă este prinsă între două degete se rupe uşor.

Uscarea plantelor medicinale – Cum se usucă florile?

Operaţia este dificilă şi trebuie făcută cât mai repede, pentru ca florile să nu-şi piardă culoarea naturală şi să rămână întregi.

În general, florile se usucă în poduri, întinse pe hârtii în straturi foarte subţiri. Se pot usca şi în aer liber, eventual pe rame suprapuse, cu condiţia să nu fie expuse direct razelor soarelui, care le decolorează. Pentru a evita decolorarea, rama de deasupra se acoperă cu hârtie. Există totuşi flori, cum sunt cele de soc şi de lumânărică, care se usucă la soare, dar sub supraveghere.

În timpul uscării, florile nu trebuie atinse sau întoarse, deoarece aceste operaţii produc pătarea lor.

Uscarea plantelor medicinale – Cum se usucă fructele şi seminţele?

Fructele se usucă, de preferinţă, în uscătorii artificiale. Pe timp uscat şi călduros se pot usca şi în aer liber, întinse în straturi subţiri pe hârtii sau rame.

Uscarea seminţelor, operaţie mai puţin dificilă decât a celorlalte părţi din plantă, deoarece umiditatea lor este mică, se face în poduri sau în aer liber ; se recomandă a fi, din când în când, lopătate (întoarse).

Uscarea plantelor medicinale  – Cum se usucă scoarţele?

De preferinţă uscarea scoarţei se face în uscătorii artificiale. În lipsa acestora, pe timp frumos, uscarea se poate face şi în aer liber. Scoarţele sunt considerate uscate, când se rup cu un zgomot sec.

Uscarea plantelor otrăvitoare trebuie făcută cu cea mai mare grijă, în încăperi care se pot încuia şi cu totul separat de plantele neotrăvitoare. După terminarea uscării încăperile vor fi bine curăţate, iar gunoiul ars.

Cantitatea aproximativă a diferitelor părţi ale plantelor medicinale rezultată după uscare.

În general, 1 kg drog uscat se obţine din : 3—5 kg rădăcini proaspete, din 2—3 kg scoarţe, din 4—6 kg frunze sau iarbă (herba), din 5—9 kg flori, din 1,300—1,500 kg seminţe, din 2—9 kg fructe şi din 1,100—1,300 kg muşchi (licheni). Datele diferă în funcţie de plantă, regiune şi anotimpul în care se face recoltarea.

Citeste si despre ambalarea si pastrarea plantelor medicinale – un proces important in pregatirea acestora inainte de consum!

Articol etichetat cu:, , , ,

Ganduri si impresii pentru "Uscarea plantelor medicinale – faze importante ale procesului":

  1. Jorjette C stefan

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.