Uneori lucrurile rămân în aer

Aseară mă gândeam la ce se întâmplă în viaţa mea, ce s-a întâmplat până acum cu ea, care este mersul. M-am gândit la lucrurile pe care le-am făcut şi mi-am dat seama că sunt multe pe care le-am început, dar au rămas cumva în aer…fără vreo urmă de finalizare. Mă întrebam de ce au rămas aşa în aer, de ce am renunţat într-un punct la ele, fără să fac tot posibilul să le termin?

Şi mi-am dat seama că ce am avut de învăţat din fiecare experienţă în partea, am făcut-o…mai departe, m-am oprit înainte de a trece la nivelul de recunoaştere socială, la acel nivel de „oficial”.

Deşi cei mai mulţi au nevoie de aceste lucruri- (de a fi recunoscuţi, de a şti că ceilalţi au un anumit stadiu, că se află în ierarhie, că sunt legali), cred că acestea pentru mine sunt inutile, şi afirm acest lucru deoarece tot ceea ce am încercat până în acest moment au cam trecut pe lângă mine, la modul că am nevoie de altceva pentru a mă simţi împlinită.

Ceea ce îmi doresc este să am o viaţă echilibrată, liniştită- şi ieri mi-am dat seama că în acest moment mă aflu într-un loc în care aceste lucruri sunt departe de mine, pur şi simplu eu le ţin departe prin fricile mele, prin legătura cu tot ce este vechi, prin lipsa încrederii. Până de curând m-am hrănit singură cu iluzii, cu dorinţe de viaţă care sunt ale altora, cu speranţe care vin de la alţii! Cred că a sosit timpul să merg de aici înainte pe propriile-mi picioare, fără a mă sprijini de cei din jurul meu. Dacă voi avea nevoie de vreun ajutor sunt sigură că acesta va veni. Mi s-a confirmat acest lucru cu 2 zile în urmă când pur şi simplu ca din senin ni s-a răspuns la o întrebare în planul material. Tot ce îmi lipseşte- deschiderea şi locul potrivit  pentru ceea ce mi-am amintit că vreau de la viaţă!

Ceea ce am făcut până acum a venit ca să-mi aducă nişte confirmări, ca să mă facă mai „plină”, să mă ajute să „înţeleg” altfel lucrurile şi viaţa în sine, deci cu toate sunt bineprimite- dar se pare că drumul meu este altul şi am nevoie de cu totul alte lucruri. De asta uneori lucrurile rămân în aer, pentru că ele vin să cimenteze ceva, dar prioritatea este dincolo de ele. Ele sunt ulicioarele de pe lângă drumul principal pe care din curiozitate am intrat să văd ce se întâmplă, dar calea cea „dreaptă” mă interesează pe mine, aşa că încerc să fac un efort să mă întorc pe această cale. Altfel, voi începe alte lucruri care vor rămâne în aer şi prefer să pun punct acestui tip de experienţe!

În experienţa voastră de viaţă există lucruri pe care le-aţi lăsat neterminate, pur şi simplu? Ce aţi simţit în acel moment?

Articol etichetat cu:

Ganduri si impresii pentru "Uneori lucrurile rămân în aer":

  1. Jorjette C Iulia

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.