Uleiuri vegetale şi aplicaţiile lor terapeutice – uleiul de…

Uleiurile de masă erau folosite în trecut ca alimente de bază. Fiind obţinute neindustrial, aceste uleiuri hrăneau organismul protejându-l de suprasolicitările dăunătoare. Uleiurile de măsline, floarea soarelui, nucă, soia sau rapiţă erau obţinute prin presarea la rece. Ele erau netratate cu diverşi agenţi chimici sau trecuţi prin diferite procedee de rafinare. Aceste uleiuri nu erau dăunătoare organismului, având un aport energetic mare.

Uleiul de floarea soarelui

Floarea soarelui a fost cultivată pentru extragerea de ulei abia în secolele 17-18, mai întâi în Anglia, apoi în Germnaia şi restul Europei. Presa de ulei a fost inventată de un ţăran  rus în 1835. Uleiul are o bogăţie de acizi graşi polinesaturaţi, fiind recomandat mai ales în ateroscleroză. De asemenea uleiul presat la rece se foloseşte deseori la salatele de crudităţi şi în diferite preparate naturale, fiind un aliment important pentru dieta lacto-vegetariană.

În medicina populară românească, uleiul presat la rece serveşte la macerarea (plămădirea) unor plante cu acţiune vulnerară în răni şi arsuri, sau foloseşte uleiul ca laxativ, emolient şi protector. În tratamentele de dezintoxicare este cunoscută o metodă simplă de eliminare a toxinelor: mestecarea uleiului dimineaţa pe stomacul gol. Efectul imediat este optimizarea fluxului sanguin şi albirea dinţilor. Veţi simţi o învigorare a întregului organism, acest tratament având şi efect tonic asupra corpului.

Uleiul de soia

Originară din China şi Japonia, soia este considerată de către chinezi a fi una dintre cele cinci plante sfinte: orz, grâu, mei şi ciumiză. Astăzi uleiul de soia este pe primul loc în lume ca producţie având calităţi de excepţie. Are puternice proprietăţi în reducerea colesterolului fiind recomandat a fi utilizat cel puţin 2-3 săptămâni fără a folosi alte tipuri de grăsimi.

Uleiul de nuci, o grăsime vegetală pentru cardiaci

Extras la ţară cândva şi folosit în gospodărie, uleiul de nucă este astăzi greu de găsit. De el ar putea profita toţi cei care suferă de hipercolesterolemie şi sunt predispuşi la arteroscleroză. Conţine 73-84% acizi graşi polinesaturaţi, motiv pentru care este indicat în curele de protecţie a aparatului cardiovascular. Are proprietăţi tonice, indicat fiind doar uleiul presat la rece. Gustul său este extrem de apreciat de cunoscători.Dar uleiul de nucă este destul de pretenţios: râncezeşte foarte uşor şi trebuie păstrat la rece şi in întuneric. Este indicat în tratamentul litiazei. Acest tratament este foarte simplu de urmat: se administrează timp de 3 zile consecutiv, în locul mesei de seară, o salată de cartofi fierţi preparată cu 60 g de ulei de nucă. Extern, frecţia întregului corp cu ulei de nucă este indicată în tratamentul copiilor anemici şi rahitici.

Uleiul de susan

În leziunile uscate se pot folosi aplicaţii locale cu ulei de susan, de măsline, de nuci, de migdale sau de soia. Pentru tenurile predispuse la acnee, dermatite, eczeme sunt indicate „apele aromatice” preparate din 20 de picături de ulei de flori de trandafir, levănţică sau portocal în 100 ml apă plată. Vasul din sticlă se ţine la întuneric 3-5 zile, se agită din când în când şi se filtrează prin hârtie de filtru.

Uleiul de susan este indicat pentru cancer, in caz de inflamatii, pentru circulatie. De asemenea, este recomandat pentru igiena orala (sugerea uleiului).

Uleiul de măsline pentru frumuseţe şi sănătate

ulei de masline

Uleiul de măsline presat la rece poate fi utilizat în tratamentul tenului uscat ca suport pentru măştile cosmetice.

Cu toate că măslinul este originar din Asia, el s-a cultivat de mai bine de 3000 de ani în ţările mediteraneene, unde cea mai mare parte a recoltei se foloseşte pentru producerea uleiului de măsline. O ligură de ulei conţine 120 de calorii şi 14 grame de grăsime monosaturată , având efect benefic în diminuarea colesterolului din sânge şi fiind uşor de digerat. Luat intern, uleiul de măsline stimulează metabolismul şi ajută digestia. Poate fi utilizat în tratamentul pielii uscate. Pentru constipaţie, dimineaţa se ia o lingură de ulei de măaline amestecată cu suc de lămâie pe stomacul gol. Are efect antioxidant datorită vitaminei E.

Uleiul de in

Inul este o plantă cunoscută şi cultivată de oameni încă din Neolitic. Inul pentru ulei însă este o plantă mai pretenţioasă  la căldură decât cel pentru fibre, mai ales în perioada de formare a seminţelor. Uleiul de in conţine acizi graşi, vitamina E cu efecte calmante şi cicatrizante. Uleiul extras din seminţe este bun în tratamentul arsurilor recente, ulcerelor cutanate, rănilor, abceselor, furunculelor şi eczemelor. În uzul intern uleiul de in este folosit în calculoză renală, cistită, colită şi constipaţie.

Uleiul de dovleac

Puţin cunoscut la noi în ţară, uleiul de dovleac este bogat în acizi graşi polinesaturaţi care ajută la reglarea colesterolului. Pe lângă gustul şi mirosul plăcut caracteristic, acest ulei este de culoare rubinie. Poate fi utilizat în preparatele culinare fine având efecte benefice în tratarea paraziţilor intestinali, constipaţiei şi adenomului de prostată.

Uleiul din germeni de grâu

Conţine grăsimi şi vitamine liposolubile fiind extrem de eficient în reglarea colesterolului din sânge. Bogat în vitamina A, B, D – ajută la fixarea calciului, este recomandat în tulburări de creştere, oboseală şi afecţiuni ginecologice. Tratarea iritaţiilor pielii se poate face cu acest ulei, iar în cosmetică este foarte eficient în tratamentul tenurilor ridate şi îmbătrânite.

Uleiul de porumb

Acest ulei dă salatelor şi preparatelor naturale o savoare şi un parfum deoasebit. Bogat în vitamine, este un bun drenor al căilor biliare şi reglează activitatea glandei tiroide.

Care este gandul tau?