Turnul cu Ceas din Sighisoara – Povestea figurinelor

Păstrîndu-şi încă patina timpului, timp măsurat de orologiul din Turnul cu Ceas din Sighişoara, orasul-cetate este una dintre cele mai caracteristice aşezări ale evului mediu transilvănean. Situată la confluenţa pârâului Saes cu râul Tîrnava Mare, cetatea Sighişoara ni se înfăţişează şi astăzi ca un veritabil oraş-muzeu: cu ziduri groase şi turnuri semeţe, cu străduţe populate de istorie şi amintiri.

Turnul cu Ceas din Sighisoara a fost ridicat ca însemn al autorităţii publice

Turnul cu Ceas din Sighisoara, situat în partea de răsărit a platoului inferior al cetăţii, a fost construit pentru a proteja poarta principală a oraşului şi a găzdui Sfatul. Dubla sa funcţie explică grija cu care a fost înconjurat de localnici, aspectul său sever şi sărbătoresc totodată.

Construită cu siguranţă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIII-lea,partea de zidărie a fost consolidată în repetate rînduri şi adaptată nevoilor de apărare, găsindu-şi expresia deplină abia către sfîrşitul secolului al XVI-lea.

În partea inferioară, la nivelul solului, Turnul cu Ceas era străbătut de două ganguri paralele, boltite în semicilindru, prevăzute în ambele extremităţi cu porţi masive din bîrne de stejar ferecate cu drugi de fier. Ulterior, în secolul al XVIII-lea, porţile gangului sudic au fost zidite, în interiorul lui fiind amenajată o închisoare. Începând cu anul 2000, aceasta a fost inclusă în circuitul muzeal cu o mică expoziţie în care se pot vedea câteva obiecte interesante: lanţuri pentru mîini si picioare ale celor condamnaţi, un jug de tortură, scara de tortură, piatra de 6 kg care era atîrnată la gîtul celor acuzaţi de înşelătorie şi care erau legaţi la stîlpul infamiei din piaţa cetăţii, reproduceri după Constitutio Criminalis Theresiana (1769), un adevărat Cod Penal din timpul Împărătesei Imperiului habsburgic, Maria Tereza (1740-1780).

turnul cu ceas din sighisoara

Judecând după partea de zidărie, Turnul cu Ceas se înfăţişează ca un uriaş paralelipiped vertical, deasupra căruia acoperişul cu flesa prelungă, decorat cu ţigle smălţuite, apare aerian si graţios. El nu a fost turnul unei bresle, ci turnul autorităţii publice, exprimată prin cele 4 turnuleţe aflate la colţurile acoperişului, simbolizînd însemnul autonomiei judiciare a oraşului, şi prin orologiul cu care era prevăzut.

Minunile ceasornicarului Johann Kirchel, de la 1648

Sighişoara este menţionată în documentele vremii ca unul dintre primele centre din Transilvania unde a existat un mecanism de ceas, lucrat din lemn încă din 1604 2, prevăzut cu două cadrane: unul orientat spre Oraşul de Jos si celălalt spre interiorul Cetăţii. Iniţial, acest orologiu din Turnul cu Ceas arata numai orele, dar în anul 1648, ceasornicarul Johann Kirchel a instalat un indicator al minutelor şi a perfecţionat sistemul de semnalizare sonoră, ca să fie bătute şi sferturile de oră 3.

Acest meşter peregrin, originar din Königsberg, a fost un priceput lăcătuş, dar şi un bun sculptor în lemn, el cioplind şi figurinele ce-i întruchipează pe zeii patronimici ai zilelor săptămînii: Diana, zeita Lunii, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn şi Soarele. Incendiul din 30 aprilie 1676 a distrus şi acest mecanism din Turnul cu Ceas al Sighisoarei, dar şi figurinele, ele fiind refăcute în 1677-1678 de un meşter necunoscut în stil baroc. Noi presupunem că este vorba de acelaşi Johann Kirchel, care se stabilise la Sighişoara ca urmare a căsătoriei cu o localnică, iar în 1684 fusese cooptat în Sfatul celor 100 de bărbaţi ai cetăţii. Elocventă în acest sens este dedicaţia găsită pe coperta unei Biblii donate bibliotecii Şcolii din Deal de Johann Kirchel, în care sunt menţionate ziua de 23. XI. 1685 şi titlul de Automotorius et Horologiorus Director, care îi fusese acordat la data respectivă.

Marele incendiu din anul 1676 a distrus şi acoperişul care a fost refăcut în anul următor de meşterii Veit Gruber, din Tirol, Filip Bonge, din Salzburg, şi dulgherul Valentin.

Reparat de mai multe ori, Turnul cu Ceas a dobîndit forma actuală în 1894, purtînd pecetea stilului baroc. La baza flesei din turn se găseşte un foişor poligonal cu coloane de lemn. Un alt foişor mai mic se află la mijlocul flesei, a cărei extremitate este decorată succesiv cu o pajură imperială, un glob şi un cocoş.

O inscripţie în limba latină aflata pe Turnul cu Ceas, în partea stîngă a faţadei dinspre Oraşul de Jos, menţionează marele incendiu de la 1676 şi aminteşte de renovările din 1678, 1774, când a fost reparat şi pus în funcţiune şi orologiul, şi din 1894, când turnul cu ceas a fost reparat din nou. Această inscripţie este importantă pentru că dovedeşte că şi în secolul al XVIII-lea mecanismul ceasului din turn exista şi funcţiona.

La 1906, Turnul cu Ceas este modernizat, dar figurinele sunt conectate abia în 1964

După această dată, ştirile referitoare la mecanism dispar. Actualul mecanism al ceasului este mai nou, fiind executat la o comandă specială, în Elveţia, de firma FUCHS şi instalat în Turnul cu Ceas, la data de 1 aprilie 1906.

În Turnul cu Ceas din Sighisoara s-a montat un mecanism electric, la care însă figurinele n-au putut fi conectate (este vorba de zilele săptămînii). Mecanismul este format din 4 moduli, care acţionează asupra clopotelor şi figurinelor, după cum urmează: modulul III, cel care la fiecare 30 de secunde impulsionează pendulul, menţinînd oscilaţiile la aceeaşi frecvenţă, actionează prin intermediul unei pârghii asupra modulului II al sferturilor de oră care, cu ajutorul unui cablu, pune în mişcare ciocanul ce loveşte clopotul din lanternoul mic. La fiecare oră, după a patra bătaie, modulul II declanşează mecanismul modulului I, care prin două cabluri actionează asupra clopoţelului avertizor, iar acest modul pune în mişcare modulul IV al orelor prin intermediul unei tije lungi. Clopoţelul avertizor din Turnul cu Ceas, este situat în foişorul mare, alături de clopotul mare al orelor, cu care se aseamănă prin ornamentele exterioare şi modul de fixare. Din inscripţiile în limba latină aflate atît pe clopotul mare, cât şi pe cel mic aflăm că primul data din 1677, iar celălalt din 1678, ambele fiind donaţii făcute de consulul Michael Helwig şi notarul oraşului, Georgius Kraus.

Clopotele toboşarilor, unul turnat în 1683, celălalt in 1774, acţionate prin lovire de braţele toboşarilor, dublează în altă tonalitate bătaia orelor. Pe faţada de sud din Turnul cu Ceas există o nişă în care apar zilele săptămînii, mecanismul fiind prevăzut cu un motor electric. Contactul sistemului situat la modulul IV al ceasului se realizează la ora 0, când păpuşa zilei ce a trecut se deplasează spre dreapta, făcând loc figurinei ce reprezintă ziua urmatoare.

Acest mecanism este o inovaţie a ceasornicarilor sighişoreni Konrad, tatăl şi fiul, şi se compune dintr-un motor electric, un sistem cu roată melcată, care, printr-un ax, antrenează platforma cu păpuşi. Sub platformă, o serie de cuie comandă lungimea cursei, decuplînd prin intermediul unui microcontact motorul electric. Inovaţia consta în sincronizarea mişcării diurne a figurinelor la mecanismul electric al ceasului, realizată in 1964. În prima jumatate a anului 1988 şi în anul 2001 s-a perfecţionat sistemul electric al mecanismului prezentat, fiind înlocuite toate mecanismele şi cablurile uzate şi efectuandu-se şi alte lucrări de strictă necesitate. Şi în prezent, din fonduri proprii, muzeul asigură întreţinerea mecanismului ceasului din punct de vedere electric şi mecanic.

Cele şapte figurine din Turnul cu Ceas şi simbolistica lor

figurinele din turnul cu ceas din sighisoaraFigurinele din Turnul cu Ceas sunt confecţionate din lemn de tei, avînd înălţimea de 80 de cm. La realizarea acestor statuete s-au folosit întruchipări din mitologie, astronomie, şi alchimie. Numele zilelor săptămînii provin din Pantheonul zeilor greci şi romani, respectiv de la planetele denumite de acestea. Deasupra capului acestor statui sunt montate simboluri ale metalelor corespunzatoare planetelor. Aceste semne sunt în mare parte asamblate din semnul crucii, reprezentînd următoarele elemente: cercuri, linii curbe, Soarele ca semn-simbol al activităţii şi secera Lunii – simbol al pasivităţii.

DUMINICA – ziua Soarelui, este reprezentată printr-o femeie în haină albastră şi fustă roşie , care are în jurul capului raze aurii. E şi un simbol al aurului, iar gesturile mîinilor parcă ar urca şi ar coborî bogăţiile pămîntului.

LUNI – simbolizată de Zeita Lunii, Selene (identificată şi cu Artemis sau Diana, zeiţe ale vînătorii şi protectoare ale animalelor), este îmbracată într-un costum albastru deschis. Stăpâna nopţii are în mîini arcul şi săgeata, iar pe cap Luna în formă de seceră , simbol al argintului.

MARŢI – zeul Marte (Ares la greci), imagine a războiului şi a morţii: un bărbat cu cămaşa roşie şi pieptar albastru, cu cizme şi în mîini cu o suliţă. Figurina are pe cap semnul zodiei berbecului şi simbolul medieval al fierului.

MIERCURI – Mercur (Hermes la greci), curierul zeilor, zeul comerţului. Apare ca un flăcăiandru semeţ, cu cămaşa roşie, pieptar verde şi cizme cu şireturi. Aripioarele de la coif, de la cizme şi de la caduceul ţinut în mîna dreaptă semnifică funcţia sa de sol şi curier al zeilor, iar săculeţul cu bani din stînga, rolul său de protector al comerţului şi al bogăţiei. Planeta Mercur, în concepţia astrologiei medievale, constituia legătura dintre Soare şi Lună. Semnul de pe cap simbolizează mercurul, care ajută la extragerea aurului şi argintului.

JOI – este simbolizată de părintele zeilor, Jupiter (Zeus, la greci); poartă o coroană aurie pe cap şi e îmbrăcat cu o cămaşă roşie şi cu o manta de hermină. Îşi sprijină piciorul drept pe globul pămîntesc şi ţine în mîini însemnele fulgerului şi ale tunetului. Poartă pe cap simbolul cositorului, care protejează alte metale împotriva coroziunii şi creează aliaje noi.

VINERI – Venus, zeiţa frumuseţii (Afrodita la greci), căreia un amoraş înaripat îi ţine o oglindă. Cochetă, are pieptul şi piciorul drept dezvelite; cu fusta verde căptuşită cu roşu, mîngîie cu dreapta amoraşul. Pe cap, are simbolul astrologic al planetei Venus (Luceafărul) – cuprul.

SÂMBĂTA – reprezentată de zeul Saturn, tatăl zeilor „bătrîni” (asimilat cu Chronos, timpul), dar şi zeu al agriculturii, al păcii şi al abundenţei. În mîini ţinea, probabil, imaginea unui copil (în legendele mitologice, Saturn, pentru că soarta l-a vestit că unul dintre ei îl va înlătura, îşi mînca copiii). Figura cu barbă, cămaşă albastră şi fustă roşie, are piciorul drept în formă de proteză, vopsit în negru.Probabil un fel de interpretare a faptului că, în antichitate, picioarele statuii ce reprezenta zeul erau acoperite şi nu se dezveleau decât în ziua când era sărbătorit. Figurina poartă pe cap simbolul plumbului, al nopţii, opus luminii şi soarelui, sâmbata fiind „seara” săptămînii.

Prin crearea acestor figurine și montarea lor în Turnul cu Ceas din Sighisoara, se oglindeşte istoria culturală a Transilvaniei şi implicit dragostea de frumos şi modul de viaţă al locuitorilor Sighişoarei în secolele XVII-XVIII. Metalele simbolizate – fierul, cositorul, aurul, argintul, cuprul, plumbul – erau vitale pentru grupurile de meşteşugari, fiind materiile prime ce foloseau la confecţionarea obiectelor necesare traiului, la împodobirea locuinţelor, a vestimentaţiei.

figurinele din turnul cu ceas din sighisoara 2Cele şapte figurine din Turnul cu Ceas din Sighisoara au fost restaurate la Sibiu, în atelierele Muzeului Brukenthal de către restauratorul G. Constantinescu, în anii 1997-1998. În urma analizei chimice s-a putut deduce compoziţia de natură organică şi anorganică, precum şi grosimea fiecărui strat, ceea ce a condus la următoarea concluzie: culoarea originală a figurinelor din Turnul cu Ceas din Sighisoara, în urma unor intervenţii mai tîrzii, a fost înlăturată şi au fost aplicate alte culori direct pe lemn, respectiv pe un strat protector de clei de oase. De o importanţă la fel de mare este şi descoperirea că simbolurile care împodobesc capetele figurinelor şi care sunt pictate cu o culoare de protecţie ce conţine cositor au fost adăugate probabil la o mai tîrzie reparare sau pictare a acestora. Tot cu ocazia acestei restaurări, părţile care lipseau au putut fi reconstituite cu ajutorul unor fotografii mai vechi executate de Gertrud Miesselbacher, precum şi prin analogie.

Dreptatea şi Justiţia

În nişa dinspre cetate se află un alt grup de figurine care reprezintă Dreptatea şi Justiţia, un registru mai jos toboşarul şi alături de el figurina care o reprezintă pe zeiţa Păcii. În Turnul cu Ceas, spre Oraşul de Jos, sub figurinele ce reprezintă zilele se află un al doilea toboşar, împreună cu altă figurină reprezentînd un personaj enigmatic – posibil o imagine a călăului, opusă imaginilor Justiţiei şi Dreptăţii dinspre Cetate. Aceasta avea, probabil, în mîini biciul şi securea şi îi avertiza pe cei veniţi la tîrgurile din Piaţa Oraşului de Jos să respecte legile cetăţii 4.

Toboşarul dinspre Oraşul de Jos a fost realizat din mai multe elemente confecţionate separat şi apoi asamblate. Acesta reprezintă un soldat şi are rolul de a marca sferturile de oră, printr-o bătaie cu ciocanul în clopot. Pe cap are un coif negru, împodobit cu un penaj galben cu roşu. Figura este dîrză, poartă o mustaţă mare, cu marginile răsucite, iar pe lateral este mărginită de părul ce iese de sub coif. Capul îi este mobil, iar îmbinarea dintre acesta şi trunchi este mascată cu o platbandă de metal, vopsită în negru. Trunchiul îi este îmbrăcat cu un pieptar de culoare ocru-galben, cu décor sub forma unor solzi de culoare brună şi este mărginit de benzi roşii. De sub acesta iese o cămaşă, lungă până la genunchi şi cu mîneci până la cot, de culoare albastru cobalt. Mîna dreaptă este îndoită din cot şi ţine ciocanul de metal cu care bate-n clopot. Statuia se termină cu un soclu de formă ovală, colorat în verde, şi de care sunt prinse benzile metalice pentru fixarea statuii în turnul  cu ceas din Sighișoara.

Figura care simbolizează Călăul este confecţionată din lemn de tei şi este sculptată dintr-un buştean avînd braţele aplicate ulterior. Reprezintă un barbat într-o poziţie contrapost, pe jumătate dezbrăcat, avînd şi un brîu ca articol de îmbrăcăminte. Părul de pe cap se revarsă pe umeri în şuviţe: barba personajului îi cade pe piept, ajungînd până în dreptul pectoralilor, ea fiind rotunjită în partea de jos şi despicată în două fuioare. Capul are o poziţie puţin răsucită, cu faţa spre mîna dreaptă. Braţele sunt depărtate de corp şi ridicate în aer, mîna dreaptă fiind în poziţia de a ţine un obiect între degetul arătător şi degetul mare, iar mîna stîngă este reprezentată cu palma în jos. Picioarele stau paralel cu un genunchi îndoit. Soclul este de culoare verde şi nu are o formă geometrică bine definită, ci preia forma exterioară a tălpilor personajului.

Grupul statuar al figurinelor care reprezintă Dreptatea şi Justiţia este confecţionat din lemn de tei sculptat dintr-un buştean , avînd braţele aplicate ulterior. Personajele apar într-o poziţie verticală, ţinîndu-se cu o mînă pe umeri, într-un uşor contrapost, iar în cealaltă mînă fiecare ţinînd obiecte simbolice. Dreptatea apare legată la ochi şi este îmbrăcată cu o rochie albastră, corset negru, decorat cu motive vegetale şi benzi galbene, pe o porţiune de fond roşu. Rochia este lungă până la pămînt, cu mîneci scurte şi bogat decorată cu falduri liber reprezentate. În mîna dreaptă ţine o sabie de lemn, ridicată în aer, cu vîrful în sus, vopsită în negru, cu garda galbenă. Capul este mobil, iar porţiunea de îmbinare este mascată cu bandă de metal neagră. Justiţia este foarte asemănătoare cu celălalt personaj şi apare reprezentată cu o cunună de lauri pe cap. Este la fel îmbrăcată, cu o rochie de culoare albastră, cu corset negru, dar are alte motive florale. Are, la fel, legătura dintre cap şi trunchi mascată cu o bandă de metal neagră. În mîna stîngă ţine o balanţă de metal. Personajele stau pe un soclu de culoare verde şi în spate au o mantie de culoare asemănătoare cu soclul. În spate au o degajare pentru mecanism şi pentru o uşurare a statuii.

Statuia din lemn pictat policrom reprezentînd-o pe zeiţa Păcii este lucrată în lemn de tei. În mîini ţine două obiecte simbol (goarna şi frunza de măslin). Poziţia personajului în Turnul cu ceas este verticală, Zeiţa fiind reprezentată ca o tânără cu chip oval şi cu părul despletit, căzînd liber pe umeri înspre spate, în şuviţe.

În 1894, în Turnul cu Ceas din Sighișoara apare Toboşarul, precum şi figurinele reprezentînd Ziua şi Noaptea

Toboşarul dinspre Cetate, lucrat din lemn de tei, este sculptat dintr-un buştean. Braţele au fost aplicate ulterior. Figurina este o combinaţie între un soldat prusac şi unul roman şi are o figură dârză, cu o mustaţă mare răsucită, iar părul îi iese pe lateral de sub coif. De coif este prinsă o creastă de pene decorativă, pictată în roşu şi galben. Are un pieptar cu solzi, bogat decorat în relief cu motive vegetale, care sunt pictate în culoarea roşie, ca şi marginile decorative ale pieptarului. Cămaşa este lungă până la genunchi, iar mînecile lungi până la coate, colorate în albastru de cobalt şi bogat sculptate cu falduri libere, parcă bătute de vânt. În mîna dreaptă ţine ciocanul de metal, cu care bate în clopot, iar mîna stîngă o are ridicată în aer şi îndoită din cot, cu degetul arătător îndreptat spre cer. În picioare poartă cizme lungi negre, decorate cu şireturi galbene. Soclul este confecţionat şi aplicat separat şi este împrejmuit cu o bandă metalică, totul fiind vopsit în verde. Pe abdomen este aplicat dispozitivul metalic, în care este prins clopotul şi care este colorat în galben. În spate, statuia are degajată o nişă prin care au fost asamblate mîinile şi prin care s-au montat platbandele metalice, care împreună cu cele de sub soclu ajută la ancorarea în Turnul cu Ceas a statuii.

Statuetele reprezentînd Ziua şi Noaptea sunt confecţionate din lemn de tei, sculptat dintr-un buştean. Cele două statui sunt reprezentate ca doi copilaşi dezbrăcaţi. Ziua este un copilaş bucălat, cu o pânză drapată de culoare verde, avînd pe cap o flacără pictată cu roşu şi galben. În dreapta ţine o inimă roşie, cu o flacără asemănătoare cu cea de pe cap, pe care o îndreaptă înspre faţă, iar mîna stîngă o ţine lipită de piept, în dreptul inimii. Toată mişcarea arată ca şi când şi-ar oferi inima privitorului.

Noaptea se aseamănă foarte mult cu celălalt copilaş, dar ţine în mîini două lumînări albe, care – în loc de flăcări – au în capete becuri. Amîndouă statuetele sunt suspendate în Turnul cu ceas din Sighisoara, de o parte şi de alta a grupului statuar Dreptatea şi Justiţia, şi din această cauză nu au socluri.

În timpul restaurărilor s-au descoperit două date importante – inscripţii. Toboşarul dinspre Oraşul de Jos are pe spate, în partea dreaptă, inscripţionat următorul text: ”Emil Radler 1894”, iar pe mînecă „renovir”. Cel de-al doilea Toboşar, cel dinspre Cetate, a fost refăcut în întregime, în anul 1894, de către Josef Kluschy. Constatăm că anul 1894 este un an important: au loc o serie de reparaţii şi transformări la Turnul cu Ceas din Sighisoara. Printre acestea şi realizarea celor două figurine care simbolizează Ziua şi Noaptea. Probabil cele doua figurine au fost realizate de un meşter anonim în această perioadă.

Bibliografie:

1 Dr. Paul Niedermaier, Der Stundturm in Schässburg, în ziarul „Neuer Weg”, 29 VIII l968
2 Clara Spitzer, S. Mosora, Sighişoara, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1980, p.12
3 Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, 1608-1665, Bucureşti, 1965, p.136
4 Emil Giurgiu, Sighişoara, Ed. Sport-Turism, Buc., 1982, p.79

Articol etichetat cu:, ,

Ganduri si impresii pentru "Turnul cu Ceas din Sighisoara – Povestea figurinelor":

  1. Jorjette C alexandru påtru

Care este gandul tau?