Turita mare bună pentru ficat si tulburări gastro-intestinale

Alte denumiri populare pentru turita mare: turicioară, coada racului, gălbenare de germe, leuşteanul muntelui.

Descriere plantei turita mare

Are un rizom scurt, târâtor, iar tulpina aeriană este dreaptă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente şi se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunzele, dispuse altern, întrerupt imparipenate, lungi până la 15 cm, sunt formate din 5—9 foliole, dinţate pe margini, între care se găsesc 6—10 foliole mici. Florile, hermafrodite, regulate, sunt galben-aurii. Fiecare floare are un caliciu dialisepal format din 5 piese, corola dialipetală, tot din 5 piese ; androceul din 10 stamine ; fructul este o achenă prezentând la maturitate o coroană de ghimpi recurbaţi la vârf.

Locurile unde creşte sau unde se găsește

Turita mare este o plantă erbacee, vivace, acoperită de peri abundenţi ce creşte prin păduri, poieni, pe margini de drum, în locuri semiumbrite cu umiditate mare, de la şes până în zona montană la 1000 m, înfloreşte din luna iunie până în septembrie.

Recoltarea plantei pentru uz

În scopuri medicinale se folosesc părţile aeriene (Herba Agrimoniae) ce se recoltează la începutul înfloririi, din luna iunie până în prima jumătate a lunii august. Uscarea se face la umbră, în strat subţire, în locuri bine aerate. Produsul obţinut are un miros slab şi gust astringent, amărui.

Principii active conținute: tanin de natură catechică, galotanin şi elagitanin, cvercetină liberă, hiperină şi rutosidă, glicozici ai apigeninei şi luteolinei, substanţe amare, ulei volatil, bioxid de siliciu, acid nicotinic, acid ursolic, vitaminele C şi K etc.

Acţiune farmacologică

Planta turita mare stimulează contracţia veziculei biliare (colagog) şi topește calculii biliari (litiază). Are proprităţi astringente, antidiareice, datorită taninului. Este tonic-amară.

Turita mare – Întrebuinţări

Intern, se utilizează în calculoză biliară, în tulburări ale căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizând eliminarea bilei şi decongestionarea ficatului. Prin taninul pe care-l conţine şi acţiunii sale astringente se foloseşte în combaterea diareei. Este recomandată în diateza urică (tendinţa de a depune acid uric), în reumatismul cronic, articular şi muscular. Dă bune rezultate în stările alergice manifestate prin urticarie (mâncărime).

Extern, sub formă de băi, se recomandă în ulcere varicoase şi plăgi ca şi în unele afecţiuni oculare (Tratamente naturiste pentru ochi).

Preparare şi utilizare

Infuzie şi decoct 3 g%. Sau, infuzie : o linguriţă de plantă la 200 ml apă clocotită ; se beau 2—3 ceaiuri pe zi, înaintea meselor principale.

Notă: Nu se supradozează, întrucât poate provoca eliminări bruşte de calculi, obturarea căilor biliare şi renale şi spasme puternice.

Turita mare – Tratamente din tradiţiile populare

Planta plămădită în rachiu sau spirt se folosea la tăieturi, pentru oprirea sângelui. Din tulpini se făcea ceai care se bea în loc de apă, pentru gastrită. Ceaiul, din părţile aeriene, se lua ca fortifiant cardiac, în boli de ficat şi fiere şi în boli de rinichi. Ceaiul îndulcit cu miere de albine se mai folosea pentru gargară în amigdalită. Ceaiul din frunze uscate se lua în boli de stomac.

Etimologia denumirii în latină

Cuvântul Agrimonia derivă de la grecescul argemone — un fel de mac. Numele de eupatoria are ca origine numele împăratului pontic Mithridates VI Eupator care se ocupa şi cu studiile botanice.

Ganduri si impresii pentru "Turita mare bună pentru ficat si tulburări gastro-intestinale":

  1. Jorjette C Cristina
  2. Jorjette C andreea formatie

Care este gandul tau?