Transmutaţia şi piatra filozofală

Magisterul este ansamblul de operaţiuni alchimiste care conduc la realizarea pietrei filozofale şi deci la transmutaţie. Lucrarea se defineşte ca mersul însuşi al acestor operaţiuni. Unul dintre cei mai mari adepţi, Eyrenee Philathete, o descrie în termenii următori:

“1. Nu vă apucaţi niciodată să întreprindeţi Marea Lucrare după regulile pe care ignoranţii sau Cărţile Sofiştilor ar putea să vi le sugereze şi nu vă îndepărtaţi de acest principiu: scopul la care aspiraţi este Aurul sau Argintul. Aurul şi Argintul trebuie să fie unicele obiecte asupra cărora aveţi de lucrat prin mijlocirea Fântânii noastre mercuriale, pregătită pentru a le scălda, şi aceasta cere toată conştiinciozitatea voastră.

2. Nu vă încredinţaţi în vorbele care vi s-ar putea spune, afirmând că Aurul nostru nu este Aurul vulgar, ci Aurul fizic; Aurul vulgar a murit, e adevărat, dar, prin modul în care noi îl preparăm, el reînvie, tot aşa cum bobul de grâu mort reînvie în pământ.

După şase săptămâni, Aurul care era mort devine în Lucrarea noastră viu, plin de viaţă şi spermatic, pentru că este aşezat într-un pământ care îi este potrivit, vreau să spun în compoziţia noastră. Putem deci să-l numim, pe bună dreptate, Aurul nostru, pentru că îl unim cu un agent, care, cu siguranţă, îi va da viaţă; aşa cum, printr-o denominaţie contrară, omul condamnat la pedeapsa cu moartea este numit un om mort, pentru că el va muri în curând, deşi este încă în viaţă.

3. Pe lângă Aur, care este corpul şi care ţine loc de mascul în Lucrarea noastră, veţi mai avea nevoie de o altă spermă, care este spiritul, sufletul sau femela; această spermă este Mercurul fluid, asemănător în forma sa cu Argintul viu comun, dar mai curat şi mai pur.

Mulţi folosesc în loc de Mercur tot felul de ape şi de licori pe care le numesc Mercur filozofic. Nu vă lăsaţi seduşi de aceste discursuri frumoase şi nu faceţi această muncă, fiindcă este inutilă; nu se poate culege ceea ce n-a fost semănat; astfel, dacă semănaţi corpul vostru, care este Aur, într-un pământ sau un Mercur care să nu fie metalic şi omogen cu metalele, în loc de elixir metalic, nu veţi obţine din operaţia voastră decât un var inutil şi lipsit de virtuţi.

4. Mercurul nostru nu este decât acelaşi lucru în substanţă cu Argintul viu vulgar, dar el diferă în forma sa, având o formă celestă şi arsă şi o excelentă virtute: calităţi pe care le capătă din Arta noastră în prepararea sa.

5. Secretul acestei preparări constă în a lua un mineral care se apropie de genul Aurului şi al Mercurului. El trebuie impregnat cu Aurul volatil care se găseşte pe şalele lui Marte şi cu acesta trebuie purificat Mercurul cel puţin de şapte ori. Dacă s-a făcut aşa, Mercur este pregătit pentru Baia Regelui, adică a Aurului.

6. De la şapte la zece ori, Mercurul se purifică din ce în ce mai mult şi devine, de asemenea, mai activ, fiind apos în fiecare preparare prin adevăratul nostru sulf; dar dacă ar depăşi acest număr de preparări sau subliminări, ar deveni prea ars; şi departe de a dizolva corpul, s-ar coagula el însuşi, iar Aurul nici nu s-ar topi, nici nu s-ar dizolva.

7. Acest Mercur astfel acvat sau animat trebuie să fie iarăşi distilat într-o retortă de sticlă de două sau de trei ori, pentru că poate i-au rămas câţiva atomi ai corpului în momentul preparării sale; apoi, trebuie spălat cu oţet şi cu sare armoniac; atunci este pregătit pentru Lucrarea noastră, ceea ce trebuie înţeles aici în sens metaforic.

8.  Alegeţi întotdeauna pentru această Lucrare un Aur pur şi fără amestec; dacă nu este aşa, când îl cumpăraţi, purificaţi-l voi înşivă pe căi obişnuite. După această operaţie, transformaţi-l în praf fin, pilindu-l, sau în alt mod, şi transformaţi-l în folii; sau, dacă vreţi, calcinându-l cu corozivi: nu contează ce mijloc folosiţi dacă el este foarte fin.

9.  Acum, ajungem la amestec: luaţi o uncie sau două din acest corp pregătit şi două sau trei uncii în plus de Mercur animat, aşa cum v-am spus; amestecaţi-le într-un mojar de marmură încălzită, atât cât apa clocotită o va putea face: măcinaţi-le şi pulverizaţi-le, până se încorporează amândouă, apoi puneţi oţet şi sare la desăvârşita puritate, apoi îl veţi îndulci cu apă caldă şi îl veţi usca întocmai.

10. Pot să vă asigur că, deşi ceea ce precede este enigmatic, vă vorbesc cu candoare şi calea ce vă învăţ aici este aceea de care noi ne folosim; şi că vechii filozofi s-au folosit de acest mijloc care este unic. Sofismul nostru stă doar în cele două feluri de focuri folosite în operaţiunea noastră. Focul secret intern este instrumentul lui Dumnezeu şi calităţile lui sunt imperceptibile ochilor omeneşti.

Vom vorbi adesea despre acest foc, deşi se pare că noi înţelegem căldura externă: de aici provin erorile în care cad falşii filozofi şi imprudenţii. Acest foc este focul nostru graduat, deoarece căldura externă este aproape lineară, adică egală şi uniformă în toată operaţiunea, numai în Lucrarea în alb ea este fără nicio alterare, exceptând primele şapte zile, când o ţinem mai scăzută pentru puritatea Lucrării; dar Filozoful experimentat nu are nevoie de acest sfat.

Cât priveşte conduita focului extern, ce este mărită insensibil din oră în oră, şi cum este zilnic reluată prin continuarea coacerii, culorile sunt alterate şi compoziţia se coace. Vă deznod un nod greu şi încurcat, păstraţi-l în memorie, feriţi-vă să vă miraţi de acum înainte.

11. Trebuie să aveţi un vas sau un balon de sticlă, fără de care nu vă puteţi termina lucrul; fie că este de formă ovală sau sferică, de capacitate convenabilă compoziţiei voastre, adică de capacitatea de a conţine de două ori tot atâta materie pe cât puneţi înăuntru; îl vom numi oul filozofic; sticla trebuie să fie groasă, foarte transparentă, fără defect; gâtul său trebuie să fie de mai mult de o jumătate de picior lungime.

Când materia voastră va fi turnată, astupaţi gâtul acestui ou ermetic, ca să nu fie nicio crăpătură, fiindcă cea mai mică fisură ar lăsa să se evapore spiritul cel mai subtil şi s-ar pierde Lucrarea. Pentru a fi siguri de perfecta sigilare a vasului vostru, faceţi proba următoare; ea este infailibilă. Când va fi frig, puneţi-vă gura în locul unde este astupat, sugeţi cu putere, şi, dacă există cea mai mică crăpătură, veţi trage aerul care este în balon şi când veţi retrage gura de acolo, aerul va intra prin fisură cu un tiuit pe care urechea îl va auzi cu uşurinţă; niciodată această experienţă n-a dat greş.

<< Partea 2 >>

Articol etichetat cu:, , ,

Care este gandul tau?