Unul dintre cele mai interesante popoare din Africa neagră îl constituie nomazii Wodaabe din Niger. Nimeni nu știe cu exactitate care este originea lor. Unii cercetători consideră că vin din Etiopia, alții sugerează Egiptul. Ei constituie o parte a grupului etnic Fulani, ai cărui membri – în jur de șase milioane – sunt în cea mai mare parte semisedentari. Numai cei circa 45000 de Wodaabe din Niger au rămas nomazi, ca și strămoșii lor. Limba lor este cea a Fulanilor și continuă să-și păstreze vechile tradiții și tabuuri. Când doi membri Wodaabe se salută, ei nu se privesc niciodată direct în ochi. În timpul zilei, soțul nu are voie să-și țină soția de mână, s-o strige pe nume, sau să-i vorbească în public într-un mod prea “personal”.
CUPRINS ARTICOL
Departe de progresul tehnic, ei au un mare respect pentru relațiile prietenești, pentru frumusețea fizică și pentru natura de care depinde însăși viața lor. Temperamentul lor este blând și pașnic. “Noi trăim ca păsările în tufișuri” – obișnuiesc să declare cei mai bătrâni – “niciodată nu ne stabilim undeva și nici nu lăsăm urme ale trecerii noastre. Dacă se apropie un dușman, noi zburăm în altă parte”. La sfârșitul secolului al XIX-lea, din cauza presiunilor sociale și religioase, ei au părăsit Nigeria instalându-se în ostilul Sahel, unde și-au putut însă continuă nestingheriți obiceiurile și tradițiile.
Cea mai de seamă calitate a lor este ospitalitatea. Când apar oaspeți, le pregătesc paturi din prăjini acoperite cu piei și saltele pentru ca aceștia să nu doarmă pe pământ. Uneori îmbracă femeile nou venite în straiele lor tradiționale: o cămașă largă și o fustă dreaptă până la genunchi.
Podoabe din traditiile africane
Femeile poartă cel puțin patru cercei uriași – uneori și mai mulți – în fiecare ureche. De obicei, aceștia sunt de argint ca și brățările cu care își impodobesc încheieturile mâinilor. Au de multe ori tatuaje pe frunte și pe obraji, reprezentând linii și contururi geometrice. Bărbații, în special, excelează în acest gen de a se înfrumuseța, folosind culori speciale.
Migratia africanilor
Grupurile circulă dintr-un loc în altul în cautarea hranei pentru vite. Din octombrie până în mai – sezonul uscat și ostil pentru ei – laptele este hrana de baza a oamenilor. În timpul acestei migrații, bărbații mână turmele iar femeile își cară intreaga avere: paturi, saltele, haine obisnuite, haine de ceremonie, sacii cu mei, ustensilele necesare pentru gătit, copiii mici și un mare număr de vase rotunde. Daca barbatii își pretuiesc averea în numarul de vite și copii, femeile și-o socotesc în aceste vase, unele care pot fi cele folosite în fiecare zi, altele de ceremonie, sau unele cu valoare ornamentală.
Traditii africane – Casatoria
Un barbat african își poate lua până la patru neveste care prin munca lor contribuie la prestigiul lui. În ciuda vieții grele, sunt un popor vesel, care iubeste muzica și dansul.
Casatoria traditionala la africani este un ritual simplu, care se face, așa cum cred ei, prin “puterea ochilor”. Când își alege partenera un barbat începe să-și roteasca ochii, iar daca surprinde privirea fetei întelege ca și-a înlaturat posibilii rivali și incepe dansul ritual. În timpul dansurilor, un cerc de barbati se misca încet în ritmul melodiei interpretate de cântăreții din mijloc.
Ei sunt îmbrăcați în cele mai frumoase costume în vreme ce femeile libere, de asemenea gatite, așteaptă să înceapă idila, privite de “surorile” lor cu simpatie. Când o femeie și-a descoperit alesul, se ridică și înaintează spre el cu o grațioasă fluturare de brațe. Dansul poate dura ore în șir, adevărat maraton de grație și forță. Hainele traditionale ale barbatilor sunt cele ale unor adevărați războinici care știu să folosească arcurile și sulițele. Când poartă turbane, atârnă la capătul lor talismane pentru îndepărtarea răului. În timpul dansurilor agață aceste talismane de mână.
Femeile africane își împletesc hainele și paturile cu fire colorate. Lucrătura este complicată și efectele sunt surprinzătoare. Fetele tinere adaugă sandale ținutei de sărbătoare, pentru că în cea mai mare parte a timpului umbla în picioarele goale. Ca multe populatii nomade, bărbații africani poarta de multe ori în jurul gâtului săculeti de piele cu leacuri impotriva mușcăturilor de șerpi, scorpioni, vrăji dușmane. Familiile sunt numeroase și uneori reprezentanti ai acestora se aventureaza în orase pentru a cumpăra cele necesare traiului. De multe ori reusesc să-și vândă leacurile miraculoase și apoi încărcati de cumpărături se înapoiaza în Sahelul lor ostil, lipsit de apă, cu hrana puțină, dar unde trăiesc liberi ca păsările în zbor, așa cum declară ei înșiși și așa cum au trait și părinții părinților lor.
Lasă un răspuns