Toxicologia psihică – Toxicele unui asemenea produs apar din primele momente ale “obţinerii” acestuia. Căci, deşi se vorbeşte de carne – adică de ţesut celular animal, viu, organic – în fapt este vorba despre cadavre, adică de structuri tisulare cu celule moarte, în care se declanşează procesul de putrefacţie, în decurs de câteva zile. De altfel, primul proces declanşat imediat după “sacrificarea” animalului (în fapt, o ucidere cât mai elegantă, catalogată în cadrul speciei umane drept crimă), poartă numele de rigiditate musculară sau rigiditate cadaverică.
Astfel că acest “cadavru rigid” va manifesta aceleaşi modificări anatomopatologice ca şi la cadavrul uman (de altfel, diferenţierea ţesutului animal de cel uman este un element de mare fineţe, imposibil de realizat la nivel macroscopic).
În acest fel, conştientizat acest aspect, putem vorbi chiar de o “toxicologie psihică”, o percepţie profund dezagreabilă din punct de vedere psihologic şi moral în urma conştientizării proceselor realizate şi a produsului rezultat, preluat ca atare din magazin, uitând deseori că bucata de carne din sacoşă sau din tigaie era parte dintr-un trup palpitând de viaţă puţin mai devreme, dar ajuns pe masă pentru satisfacerea unei “nevoi de proteine” absolut irelevantă.
Observând şi participând, chiar, la momentele importante de “obţinere a cărnii” (aprovizionarea, asomarea, adică “suprimarea vieţii animalelor fără durere şi fără tulburări fiziologice” – prin înţepare în ceafă, cu ciocanul, cu pistolul, electrică, prin asfixie, prin anesteziere, sângerarea sau exanghinarea, jupuire, eviscerare, despicarea şi toaleta carcasei cu toporul, tranşarea), cu greu se mai poate spune că omul este fiinţa superioară, integrată în natură şi armonizată cu legile morale de evoluţie, cu greu se mai poate asocia o asemenea “igienă a alimentaţiei” şi mod de tratament alimentar cu promovarea sănătăţii, deci a vieţii, a calităţilor psihice şi mentale umane.
Lasă un răspuns