Totul despre recoltarea plantelor medicinale

RECOLTAREA plantelor medicinale este o operaţie care influenţează mult asupra calităţii produsului. În acest context se va respecta momentul optim de recoltare în cursul perioadei de vegetaţie, perioadă specifică pentru ficcare grupă de produse.

  • La grupa flori, de exemplu, recoltarea trebuie făcută la începutul înfloririi, cu excepţia florilor de salcâm japonez care se culeg în stadiul de boboci florali. Culesul tardiv duce la deprecierea plantelor prin schimbarea culorii (de-colorare), scuturarea petalelor, în general cele mai bogate în principii active.
  • La grupa rădăcini-rizomi recoltarea se va face numai primăvara timpuriu şi toamna târziu, adică înainte de pornirea în vegetaţie a plantei şi după intrarea în perioada de repaus, atunci când în partea subterană a plantei se acumulează substanţele active. Pe perioada de vară rădăcinile şi rizomii sunt seci, lemnoase, cu un conţinut extrem de scăzut în principii active. De asemenea, mare importanţă prezintă respectarea momentului optim de recoltare în timpul zilei.

Recoltarea plantelor medicinale

recoltarea-plantelor-medicinale

Recoltarea plantelor medicinale în timpul dimineţii, pe rouă, duce la deprecierea produselor. Variaţii foarte mari de conţinut în cursul zilei se observă la plantele care conţin alcaloizi sau uleiuri volatile.

Recoltarea părţilor subterane ale plantei

Rădăcinile şi tulpinile subterane (rizomi, tuberculi, bulbi) se recoltează în general când planta este în stare de odihnă, adică toamna târziu, după terminarea circulaţiei sevei (sucului) sau primăvara, înainte de a începe circulaţia, deoarece în aceste perioade ele conţin principii active în cantităţi mai mari.

La unele plante, părţile subterane se recoltează în altă perioadă a anului, de exemplu tuberculii de omag se recoltează vara, întrucât în această perioadă ei conţin principii active în cantitate mai mare. Totuşi, trebuie să se aibă grijă, în general, ca părţile subterane să nu fie recoltate în timpul înfloririi, deoarece în această perioadă ele sunt mai sărace în.substanţe active.

Părţile subterane se scot din pământ şi se curăţă de pământ prin scuturare sau chiar prin spălare. Când se spală, după terminarea acestei operaţii, rădăcinile sau tulpinile subterane se aşază în coşuri, pentru a se scurge apa, punându-se apoi imediat la uscat.

Înainte de curăţire sau spălare este necesar să se îndepărteze părţile nefolositoare (cioturi, părţi aeriene, rădăcini seci, subţiri).

La unele plante, părţile subterane se curăţă de coajă şi după aceea se pun la uscat ; de exemplu nalba mare.

Recoltarea părţilor aeriene ale plantei (Herba)

Partea aeriană a plantei, adică tulpina cu frunze şi flori, se numeşte iarbă (Herba). Recoltarea ierbii se face, în general, când planta este înflorită şi constă în tăierea tulpinii ; în nici un caz nu se smulg plantele. Când cresc masate în colonii, plantele medicinale se pot cosi sau secera, după care se îndepărtează plantele străine, părţile înnegrite sau decolorate, precum şi părţile lemnoase ori mai groase ale tulpinii pentru a corespunde condiţiilor tehnice de recepţie.

Recoltarea frunzelor se face când acestea sunt complet dezvoltate, fără a fi însă trecute şi numai pe timp uscat. Dacă se întîmplă totuşi ca frunzele recoltate să se umezească sau să se încingă în timpul transportului, vor fi neapărat vînturate între mâini, fără a le strivi, pentru a le răcori şi deslipi unele de altele. La recoltare se aleg numai frunzele întregi, de culoare verde caracteristică, nepătate, neatacate de rugină sau insecte.

Frunzele cărnoase se recoltează de pe tulpini bucată cu bucată, iar cele obişnuite se pot recolta şi prin strujire. Strujirea se face în felul următor : după ce planta a fost cosită, se îndepărtează f runzele îngălbenite, iar cele corespunzătoare se culeg, trăgându-le cu mâna de pe tulpină, cu o mişcare de jos în sus ; de exemplu urzica.

Recoltarea florilor are loc, în general, când sunt complet dezvoltate, dar nu trecute. Unele flori, cele de arnică şi podbal, se recoltează numai în stare de boboci, deoarece mai târziu, când încep să se deschidă, ele se transformă prin uscare în puf, devenind necorespunzătoare. Alte flori — de lăcrămioare, sunătoare şi tei — se recoltează când nu sunt complet dezvoltate (atunci când bobocii încep să se desfacă) deoarece altfel ele se scutură, iar prin uscare, îşi schimbă culoarea.

Florile se culeg în general fără pedunculi (codiţe). Recoltarea florilor se face dimineaţa, pe timp uscat, numai după ce se ridică roua, pentru a evita umezirea şi înnegrirea pe timpul uscării. Tot din acest motiv, în timpul recoltatului, florile se pun în stare afânată, în coşuri sau lădiţe şi nu îndesate în saci. Imediat după recoltare, se scot din coşuri sau lădiţe, pentru a nu se încinge, se vântură uşor cu mâinile şi se pun apoi la uscat.

Recoltarea fructelor şi seminţelor

Fructele şi seminţele se recoltează, în general, când ajung la maturitate.

Recoltarea scoarţelor

Scoarţele se recoltează primăvara, când începe circulaţia sevei, sucului, în plantă. În acest anotimp, scoarţa conţine substanţe active în cantitate mai mare, iar cojirea se face mai uşor de pe tulpină.

Recoltarea mugurilor

Mugurii se recoltează primăvara devreme când timpul permite sau sunt complet dezvoltaţi, dar înainte de a se deschide. În cazul mugurilor de plop, când au rezina în ei, deci, când luaţi între degete se lipesc. Mugurii se culeg unul câte unul şi se aşază în saci sau coşuri.

Recoltarea plantelor otrăvitoare

Multe din plantele medicinale sunt otrăvitoare, de aceea recoltarea lor necesită multă grijă. În nici un caz copiii nu trebuie lăsaţi să recolteze aceste plante, iar oamenii maturi vor fi atenţi ca în timpul recoltării să nu ducă mîinile la nas, la ochi sau la gură şi să nu mănânce. De asemenea este interzisă cu desăvârşire recoltarea în acelaşi timp a plantelor otrăvitoare şi a celor neotrăvitoare.

După terminarea recoltării plantelor otrăvitoare, cei care au participat la această operaţie se vor spăla pe mîini cu apă şi săpun.

Plantele otrăvitoare cele mai importante sunt : din familia Solanaceae : mătrăguna (Atropa belladonna), măselariţa (Hyoscyamus niger), laurul (Datura stramonium); din familia Ranunculaceae : spânzul (Helleborus purpuras-cens), omagul (Aconitum napellus), ruseuţa primăvăratică (Adonis vernalis); din familia Liliaceae : brânduşa (Colchi-cum autumnale), stirigoaia (Veratrum album), lăcrămioarele (Convallaria majalis); din familia Hypocreaceae : cornul secarei (Claviceps purpurea).

Spor la recoltarea plantelor medicinale!

Articol etichetat cu:, , , ,

Care este gandul tau?