Top 10 hackeri

  • Nr. 1 – Robert Tappan Morris

Chiar dacă nu ştii aproape nimic despre viruşii de computer, probabil ai auzit, de “viermi”. Asta pentru că ştiri despre acest tip de virus contagios (şi, prin urmare, distructiv), abundă.

Daţi vina pe Robert Tappan Morris pentru tot.

În 1988, în timp ce era absolvent la Universitatea Cornell, Morris a creat primul vierme şi l-a eliberat pe Internet. El a susţinut că a fost doar un experiment, un test pentru a vedea cât de extins era pe atunci internetul. Viermele s-a dovedit a fi mai mult decât un test: se replica rapid încetinind calculatoarele, până la punctul de non-funcţionalitate şi practic până la blocarea internetului . El a fost amendat şi condamnat la trei ani de muncă în folosul comunităţii.

De atunci, el şi-a luat doctoratul la Harvard şi a făcut milioane de designuri de software. Astăzi, el este profesor în ştiinţa calculatoarelor, la MIT. Nu-i rău.

  • Nr. 2 – Kevin Mitnick

Kevin Mitnick a inceput prin a-şi dori o călătorie gratis cu autobuzul.

A venit drum lung de la hackărelile lui tocmai în sistemul  autobuzului metropolitan al Los Angeles-ului şi în proaspetele încercări de fraudă cu telefoane. Mitnick a ajuns să fie cel mai cautat haker de calculatoare din ţară, cunoscut (şi dorit) în primul rând pentru loviturile date reţelei Corporaţiei de echipament digital pentru a le fura soft-urile.Aceasta a fost primul lui obiectiv, dar Mitnick a mers mai departe inclusiv la giganţii în telefonie mobilă Nokia şi Motorola .

Chiar şi arestarea lui a fost notabilă: după ce a intrat in calculatorul lui Tsutomu Shimomura (expert japonez în protecţia computerelor), Mitnick a fost urmărit de Shimomura şi FBI- în 1995.

Mitnick şi-a ispăşit cei 5 ani de pedeapsă, dar continuă să profite de pe urma fostului titlu, fiind consultant de securitate.

  • Nr. 3 – Adrian Lamo

Este adevărat că, uneori, companiile angajează hackeri pentru a testa punctele slabe ale sistemelor lor, dar nimeni nu l-a angajat pe Adrian Lamo.

În 2002 şi 2003, Lamo a avut mai multe ţinte de profil înalt, doar pentru a le “lovi”.Atunci el le-a spus acestora ce a fost capabil să facă şi cum a făcut-o. Ce drăguţ din partea lui! Printre ţintele lui au fost incluse Microsoft, Yahoo şi New York Times, caz în care el şi-a introdus informaţiile de contact în baza lor de date.

Cunoscut sub numele de “hacker-ul fără locuinţă” Lamo a dormit în clădiri abandonate şi a hakerit pe laptop la internetul cafenelelor şi a bibliotecilor publice. S-a folosit de tehnica de acces prin proxy , pentru a găsi o portiţă de intrare, setare pe care corporaţiile o utilizează pentru a se conecta la Internet. Aceasta a dus la arestarea lui în 2003.

Lamo a servit doi ani de probă, iar acum lucrează ca jurnalist.

  • Nr. 4 – Gary McKinnon (Solo)

De origine scoţian, hackerul de bază al Londrei, McKinnon nu a făcut toate lucrurile doar de distracţie, ci pentru că a avut de parcurs o axă politică.

McKinnon a intrat în computerele de la Departamentul Apărării, Armata, Marină, Air Force şi NASA cândva în 2001 şi 2002.Ce căuta el mai exact ? Dovada existenţei surselor de energie extraterestre.

Asta nu este o glumă.

McKinnon considera că guvernul SUA le ascunde o tehnologie care ar putea rezolva criza de energie la nivel global. Acum, în procesul de furişare în aceste sisteme, ca şi hacker autodidact recunoaşte că ar fi şters o mulţime de alte fişiere şi poate că unele unităţi de pe hard disk, în încercarea de acoperire a urmelor lui. Nimic important, el insistă.

Guvernul SUA cere despăgubiri, susţinând că au avut nevoie de 700.000 de dolari pentru a repara. De asemenea, ei au un fel de îndoială faţă de întreaga poveste cu OZN-urile şi se întreabă dacă intenţiile sale nu au fost mai pământeşti . Avocaţii lui Gary insistă că clientul lor, care suferă de Sindromul Asperger, merită considerente speciale de sănătate mintală.

Gary însuşi a devenit o cauza celebră, fiind protestat de celebrităţi precum Sting, în cele din urmă fiind extrădat.

  • Nr. 5 – Raphael Gray (Curador)

Raphael Gray s-a numit el însuşi sfânt. El consideră că nu a făcut decât să ajute comerţul site-urilor atunci când a intrat în bazele lor de date pentru a obţine numerele cardurilor de credit şi informaţiile personale a  26000 de clienţi americani, britanici şi canadieni în 2000.

Tânărul pe atunci de doar 18 ani susţine că pur şi simplu a încercat să atragă atenţia celor de la sistemele de securitate online . Deci, dacă el ar fi vrut într-adevăr să ajute, atunci de ce a postat numerele de card online? Ei bine, asta e altă întrebare.

Gray a fost condamnat în 2001 la trei ani de tratament psihiatric.

  • Nr. 6 – John Draper

Draper este considerat “bunicul” hackerilor.

La inceputul anilor 1970, el a fost regele “spargerilor telefonice” la modul că “se juca” cu compania de telefonie. Întorcându-ne în perioada pre-internet, pre-computer, sistemul telefonic era cel mai bun computer, şi Draper s-a descurcat foarte bine cu el .

Marea descoperire a fost când el şi un prieten şi-au dat seama că fluierul unei jucării, uitat într-o cutie de cereale de mic dejun, emite aceeaşi frecvenţă ca tonurile utilizate de AT & T pentru a direcţiona telefoanele.
Draper şi-a făcut acasă propriile dispozitive- “cutii albastre” care puteau să te conecteze la orice distanţă, şi asta gratuit.

Şi unde l-au dus toate acestea? Ceva timp în închisoare, puţin timp în atenţia co-fondatorulului Apple Steve Wozniak, care a dorit să ilucreze cu  acest sistem de telefonie pentru el însuşi. Draper a realizat unul din primele programe de prelucrare de text, EasyWriter, care acum este specializat în securitate.

  • Nr. 7 – Kevin Poulsen ( Dark Dante)

Astăzi, Kevin Poulsen este  editor la revista “Tech-Savy Wired”, dar în anii 1980,  a folosit şi el tehnica  telefonului.
Poulsen a dobândit notorietate pentru o glumă inteligentă jucată la Los Angeles, postului de radio KIIS, în care şi-a aranjat telefoanele să-i permită numai lui să câştige o excursie în Hawaii şi un Porsche.

Cunoscut sub numele de Dark Dante, Poulsen a luat în considerare mai multe ţinte.Intrarea lui în baza de date a FBI-ului a dus la arestarea lui în 1991 şi la cinci ani de închisoare.

De atunci, el a devenit respectabil, retrăgându-se pe scaunul editorului şi folosindu-şi puterile sale pentru fapte bune, cum ar fi urmărirea infractorilor secuali pe MySpace.

  • Nr. 8 – Dmitri Galushkevich

Când întreaga Estonia a fost prinsă brusc de o pană de internet în mai 2007, au crezut că ştiau cine e de vină: guvernul rus.

În acel moment, cele două ţări erau prinse într-o serie de revolte legate de eliminarea statutului sovietic, însă lucrurile au devenit destul de serioase. Arma aleasă? Internetul.

Hackerii responsabili pentru teroarea cyber au apelat la supraîncărcarea serverelor din ţară. Maşinile ATM nu funcţionau, paginile de web nu se încarcau, sisteme de guvern au fost închise.

A fost nevoie de săptămâni pentru oficialii estonieni să rezolve şi să refacă totul şi chiar mai mult pentru a gasi vinovatul: Dmitri Galushkevich, un tânăr de 20 de ani de origine rusă care locuia în Estonia. Lucra singur? Nu se ştie, dar pentru acest prăpăd, Galushkevich a fost amendat cu 17500 kroons, sau aproximativ 1.620 dolari.

  • No. 9 – Jonathan James (Comrade)

Pe lista de sisteme de computere care aţi dori să fie foarte, foarte, foarte sigure, cu siguranţă apare Departamentul de Apărare , ceea ce face ca intrarea lui Jonathan James (spus Comrade) în serverul acestei agenţii cu atât mai mult impresionantă.

Lista lui James includea şi NASA, de asemenea. Tânărul de doar 16 ani a folosit accesul obţinut pentru a fura software-ul, nu pentru secrete de apărare, dar totuşi James a intrat într-un teritoriu periculos, inclusiv al software-ului utilizat pentru a controla Staţia Spaţiului Internaţional.

Pentru “crimele” sale, a servit în folosul comunităţii timp de 6 luni fiind minor, de asemenea şi-a luat angajamentul de a renunţa la utilizarea calculatorului.

  • Nr. 10 – Duo-ul înşelător

În 2002, Duo-ul înşelător (de fapt Benjamin Stark de 20 de ani şi Robert Lyttle de 18 ani ) au fost responsabili pentru o serie de breaking-uri de profil înalt în reţelele de guvern, inclusiv SUA, Armata Marină, NASA, FAA şi Departamentul de Apărare.

Ca şi mulţi alţi hackeri, ei au încercat pur şi simplu să expună scăpările sistemului de securitate şi să-i protejjeze pe cetăţeni. Cei doi hackeri au postat mesaje, au lăsat adrese de e-mail pe site-urile Web stricate, în încercarea de a ajunge în atenţia guvernului … şi aşa s-a şi întâmplat.

Lyttle şi Stark au pledat vinovaţi în 2005. Stark a fost condamnat la doi ani de probaţiune, Lyttle a servit patru luni în închisoare, cu trei ani de probaţiune, şi ambii au fost obligaţi la plata a zeci de mii de dolari pentru prejudiciul cauzat de ei.

DECI, MAI VREA CINEVA SĂ DEVINĂ HACKER?

Articol etichetat cu:, ,

Sunt 2 de ganduri pentru "Top 10 hackeri"

  1. Jorjette C Amonimous

Care este gandul tau?