TĂIEREA PORCULUI din plăcere şi fără nevoie

După cum prea bine ştiţi, apelul la alimente grase este, prin definiţie, mai mare in timpul sărbătorilor de iarnă, şi aceasta din cauza accentului care se pune în această perioadă pe bucătăria tradiţională, care nu este străină de faptul că tradiţionala „tăiere a porcului” nu este străină de aceste sărbători. Dar, tot după cum prea bine ştiţi, în opinia comună s-a încetaţenit ideea că în timpul iernii trebuie să consumăm mai multe grăsimi şi mâncăruri grase, considerându-se că pe această cale se luptă mai eficient împotriva frigului.

Un dram de adevăr există în acest fel de a pune problema, adevăr atestat de rezultatul cercetarilor efectuate de doi canadieni şi anume Chanton şi Paniel, care aprofundând această problemă au constatat că laponii şi eschimoşii, populând prin forţa împrejurărilor teritorii aride şi inospitaliere dominate de frig din apropierea cercului polar, manifestau o preferinţă instinctivă pentru grăsimi şi alimente bogate în grăsimi.

Indiferent însă de aceste necesităţi instinctive, de care am vorbit mai sus, omul mănâncă în mod cu totul dezorganizat în comparaţie cu celelalte animale, care, din acest punct de vedere, dispun de un sistem automat de reglare, aidoma unui ordinator biologic sui-generis, care le indică ce şi cât să mănânce. Toată această deosebire decurge din faptul că animalele mănâncă doar în contul necesităţilor lor nutritive, în timp ce omul mănâncă mai ales în contul plăcerilor sale gustative, el fiind sub raportul alimentar mai mult creaţia plăcerii decât a necesităţii.taierea-porcului

Un şoarece diabetic, de exemplu, respinge instinctiv din alimentaţie dulciurile, în favoarea grăsimilor. Găina, la rândul ei, îşi alege instinctiv alimentele atât sub raport cantitativ, cât şi calitativ, în funcţie de diverse situaţii fiziologice şi, în special, de necesitatea creării ouălor. La om, din nefericire, acest sistem automat de reglare a fost viciat. Tocmai din acest motiv, medicina modernă recomandă ca, indiferent de situaţie, raţia de grăsimi din alimentaţie să nu depăşească cantitatea de 25-30 g de grăsimi de origine vegetală, şi pe aceea de 15-20 g grăsimi de origine animală, în cazul adultului normoponderal.

În caz contrar, există riscul apariţiei ateromatozei, respectiv a acestei stări patologice, care aşterne patul infarctului de miocard ca şi al accidentelor vasculare. Dovada experimentală a acestui fapt ne-o furnizeaza aşa-numitul Club Anticoronarian din New York, care şi-a propus să reducă incidenţa mortalităţii prin boli cardio-vasculare, reducând consumul de grăsimi, în special de origine animală.

Astfel, la 814 membri ai acestui club, care au acceptat înlocuirea din alimentaţie a grăsimilor de origine animală cu grăsimi de origine vegetală, şi care de asemenea au redus consumul de ouă la numai 4 pe săptămână, s-a constatat o reducere a infarctului de miocard cu 2/3 în comparaţie cu lotul numeric egal de indivizi, care mâncau normal din acest punct de vedere. Deci, iată, quod erat demonstrandum, deci ceea ce era de demonstrat, s-a demonstrat.

Articol etichetat cu:, ,

Care este gandul tau?