Articole despre Divinitate ~ Pagina 2 din 3

Biblia şi Coranul – Lupta pentru adevăr

Ştiu că istoria bibliei răspunde întrebării dacă Biblia este sau nu adevărată. Mai ştiu că în această istorie, s-a pierdut pentru totdeauna originalul în bibliotecile Vaticanului, loc de unde inchiziţia a pornit spre subjugarea celor care spuneau altceva decât ce vroia Biserica de atunci. La fel de bine ştiu că ceea ce este acum Biblia, o aglomeraţie de poveşti nemuritoare, spuse cu un vocabular întortocheat …

Voi fi un sfant, dar azi nimeni nu ma crede!

Iarta-mi judecata, dar vreau sa stiu, ca si tu stii, ce stiu eu! De o fi sa spun vreo prostie, iarta-ma, de o fi sa nu spun tot, iarta-ma din nou, dar de o fi sa spun si tu sa simti, sa-mi spui! Andrei Bogdan Cristescu Inchizitia a fost un grup de institutii din cadrul sistemului judiciar al Bisericii Catolice Romane. Ea a fost infiintata pentru …

Sfinţi folosiţi în medicina populară

În afară de cei cultivaţi, cine îi cunoştea oare semnificaţia? Dacă la început, Sfântul Maclou (Cloud sau Marcou) nu era decât un sfânt printre atâţia alţii (presupunând că a existat!), specialitatea sa împotriva scrofulelor şi bolilor de piele, în general, i-a fost, după cum arată Marc Bloch în Rois thaumaturges (1924) şi Van Gennep, oarecum impusă de formele populare ale numelui său: „mal au cou” …

Acca Laurentia – ocrotitoare a sarcinilor şi zeiţă a morţii

Zeiţă arhaică din mitologia romană, ocrotitoare a sarcinii viitoarelor mame, dar şi zeiţă a morţii. Uneori, considerată şi divinitate a câmpiei, era socotită totodată mama zeilor Lari, ocrotitorii Romei (în acest caz fiind confundată cu Nimfa fluvială Lara), dar şi mama Fraţilor Arvali (Arvales), de asemenea mama adoptivă a lui Romulus. Sărbătoarea ei anuală, Larentalia (23 decembrie), bivalentă, se asocia cultului morţilor, ca şi cultului …

Philippe de Lyon – taumaturg francez

Nizier Anthelme Philippe Vachot, zis Maestrul (1849-1905), taumaturg francez de origine savotardă. Copil fiind, îi uimeşte pe cei apropiaţi prin faptul că doarme cu ochii deschişi şi prin talentele sale de vindecător. În cursul celui de-al patrulea an de studii este eliminat din Facultatea de Medicină din Lyon pentru că, se spunea, a înviat un copil mort. I s-a refuzat înscrierea în anul al cincilea, …

Alphonse Louis Constant Levi – eclesiast şi mag

LEVI, Alphonse Louis Constant, zis Eliphas (1810, Paris-1875, Paris), eclesiast şi mag. Tatăl său este un simplu cizmar care lucrează în cartierul Saint-Germain-des-Pres; la 15 ani, intră la micul seminar Saint-Nicolas-du-Chardonneret. Urmează cursul obişnuit de preoţie, studiind filozofia, ebraica şi teologia la marele seminar sulpician Issey-les-Moulineaux, precedându-l, ca itinerar, pe Renan. Ajuns diacon în 1835, i se încredinţează sarcina de catehist. Trăieşte o dragoste platonică …

Achamoth – ipostază a gândirii Sofiei

Achamoth (grec. ‘Aχαμωθ – înţelepciune, iluminare; ebr. hahachmoth); Ennoia (grec. ‘εννοια – gândire). În mitofilosofia gnosticilor valentinieni, Achamoth e o ipostază a gândirii Sofiei (Sofia reprezentând înţelepciunea dumnezeiască), adică fructul spiritual al păcatului acesteia. În virtutea dreptului ce i-l dădea al 12-lea eon, cu care se încheia pleroma – în concepţia valentiniană – Sofia a simţit dorinţa pătimaşă să ajungă la Părintele Eonilor, cel intangibil şi fără …

Adonai – divinitate ebraică

Adonai (Domnul, Stăpânul) Divinitate ebraică târzie, înlocuind onomastic pe Yahweh, dar nu cultual. Adonai provine din cultul, comun mai multor popoare semite, al zeului Adon (Canaan, Fenicia). Lingvistic, Adonai e considerat (ca şi Shaddai) un plural intensiv. Comentatorii talmudici îl interpretează în sensul de „atotstăpânitor” sau ca atribut al lui Yahweh de protector al bătăliilor, şi îl folosesc îndeosebi spre a indica autoritatea supremă a …

Aeshma – patronul mâniei

Demon nefast, din mitologia iraniană, patronând mânia, furia, rebeliunea, turbarea, discordia; era imaginat, în mâini, cu o măciucă magică a groazei. Adversarul său, Sraosha, divinitate a milei, îl va învinge în duelul escatologic de la sfârşitul vremurilor (sfârşitul lumii), Aeshma a devenit, în Biblie, Asmodeu.

Agnosticii şi agonisticii

agnostici (grec. αγνωστος- incognoscibil) Sectă sau subsectă creştină din sec. V, derivată din mişcarea lui Donatus, deseori confundată cu agonisticii din aceeaşi epocă; doctrina, destul de confuză, constă mai ales în refuzul de a cunoaşte pe Dumnezeu pe vreuna din căile imaginaţiei şi, implicit, în opoziţia faţă de antropomorfizarea lui Dumnezeu. Secta nu trebuie însă confundată cu agnosticismul, care este o doctrină filosofică modernă (numele …

Vindecările de la Lourdes

Fie că sunt considerate miraculoase sau nu — aceasta este pentru fiecare o chestiune de credinţă şi de Biserică -, vindecările de la Lourdes oferă, într-adevăr, modelul limitelor şi condiţiilor vindecării paranormale, de care parapsinologii ar trebui să se folosească mai des. S-a insistat, pe bună dreptate, asupra prudenţei de care dă dovadă autoritatea eclesiastică înainte de a recunoaşte un miracol. După cum indică în …

Teozofia – înţelepciunea divină

Cuvântul vine din grecescul theos, „zeu” şi sophia, „înţelepciune” şi s-ar putea traduce prin „înţelepciune divină”. Da fapt, teozofia este un sistem religios sincretic ce răspunde dorinţei de cunoaştere divină şi de unirea cu Dumnezeu. Subiectul care „îşi aminteşte de ceruri” (pentru a relua un vers din Lamartine) tinde să revină la intuiţia pe care o are despre divinitate şi căutarea în esoterism, în pătrunderea …