Spiritualitate – un fals, o iluzie, o comedie

lectii de spiritualitate

Spiritualitatea este o capcana a mintii, a devenit azi o unealta de control a maselor, o modalitate de a face bani si de a obtine anumite beneficii. In proportie de 90 %, cam aceasta este spiritualitatea zilelor noastre. Daca mai exista pe undeva un 10% spiritualitate pura, manifestata prin traire si actiune, si nu prin teorii, atunci tot putem spune ca mai avem o sansa.

Spiritualitate și spiritual – Definiții din DEX

SPIRITUALITÁTE s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. Ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punctul de vedere al vieții sale spirituale, al specificului culturii sale. (definitie dex)

SPIRITUÁL1, -Ă, spirituali, -e, adj. 1. Care aparține spiritului, privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc; intelectual; p. ext.cultural. 2. Inteligent, deștept, ager; dotat cu umor. Care oglindește, exprimă, denotă inteligență, istețime, umor. 3. Care aparține religiei sau bisericii; bisericesc, religios; duhovnicesc. (definitie dex)

Spiritualitatea spiritualilor

Traind cu totii aceasta stare, bineinteles ii avem prezenti si pe asa numitii oameni spirituali, mari maestri ai acestei societati care vor sa schimbe lumea, dar care nu s-au schimbat pe ei insisi, care cara dupa ei mai multa suferinta decat ceilalti care merg la ei si se lasa invatati. Traim intr-o perioada grea in care oricine poate fi maestru, oricine poate fi invatator, chiar daca poate ceilalti stiu chiar mai multe despre ceea ce inseamna viata si a trai.

Cum ar spune cineva drag mie, “O ardem aiurea”, o ardem cu cuvinte pompoase care nici macar nu stim ce inseamna. Ne pricopsim cu niste informatii care ajung sa ne controleze si sa ne dicteze manifestarea si comportamentul zilnic. O “ardem” numai cu citate din Osho, cursuri saptamanale de autodezvoltare, cursuri de vindecare care multe dintre ele se rezuma doar la niste cursuri de socializare. Ne dam palme peste palme care nu fac decat sa ne ameteasca si mai tare, ne invartim in cerc fara a fi capabili sa iesim din el, si pentru asta, mai dam si bani.

Au aparut acum atat de multe tehnici de vindecare incat te intrebi de unde au iesit. Si cand auzi ca toate sunt vechi de mii de ani, si toate au ajutat foarte multi oameni, ca daca incerci, aceea este calea – parca te simti si tu atras. La una trebuie sa faci intr-un fel, la alta in alt fel, unele dintre ele se si contrazic, dar foarte putine sunt cele care sunt facute gratuit, cu daruire maxima, cu sinceritate.

Foarte multi din cei care predau aceste tehnici se simt maestri, guru, samani, psihologi, etc. si ii fac si pe cei pe care ii invata sa se simta la fel. Ma intreb care o sa fie finalitatea, o sa ajungem oare toti profesori de spiritualitate?

Ce crezi tu despre spiritualitate?

Hai sa incercam atunci sa redefinim termenul de spiritualitate. Ma ajuti și tu?

Tu ce crezi ca este aceasta spiritualitate despre care toti vorbesc azi, despre care toti stim cate ceva, de la care cu totii asteptam minuni? Unde suntem noi cei adevarati care putem sa ne rezumam doar la o traire proprie si nu la o teoretizare a realitatii? Cum am reusit sa ne lasam atrasi de aceasta spiritualitate iluzorie care incearca sa ne duca pe un anume drum, nu pe cel pe care suntem noi capabili sa mergem? Unde tinem ascuns potentialul nostru de a fi cu adevarat oameni si de a ne manifesta alaturi de univers, ca facand parte din el? De ce am inceput ca tot ceea ce traim si manifestam sa punem in mana spiritualitatii?

Prea multe intrebari…


Acest articol a fost actualizat recent pe

de către

cu tematica

Despre autor

Avatar Bogdan Cristescu

Păreri și impresii:

11 răspunsuri la „Spiritualitate – un fals, o iluzie, o comedie”

  1. Avatar danoiu gheorghita
    danoiu gheorghita

    pentru mine spiritul este copilul din mine

  2. Continuare:

    E important a se face diferenta intre un om spiritual si un om religios! Un om poate fi spiritual fara a fi religios – pe acestia ii apreciez foarte mult.
    Altul poate fi religios fara a fi spiritual – astia-s multi! Sunt cei care fac coada la biserica, iar la coada se iau la bataie…

    Personal, am fost atrasa de domeniul asta cu niste ani in urma. Si am citit. Lecturile m-au invatat multe, insa am extras din fiecare ceea ce s-a potrivit sufletului (si creierului) meu.
    Am citit:
    – Osho – interesant! Dar de selectat din el.
    – Lazarev – interesant, putin cam greu de “rumegat” in prima faza, ulterior usor de inteles. Putin cam insistent pe ideea pacatului – eu in asta nu prea cred…Dar vine cu teorii captivante care fac legatura intre trupul fizic, gandire si simtire – iar asta mi-a placut si chiar cred ca au stransa legatura.
    – Debbie Ford – motivationala pe indeea cunoasterii de sine. E ok, usor de citit si ofera cateva exemple faine care ajuta la schimbare – daca o vrei.
    – James Redfield – scrieri de beletristica captivante, din care afli “chestii” spirituale interesante. Povesteste aventuri din proprie experienta si merita citit.
    Ultimul, dar nu cel din urma – de fapt, este primul in sufletul meu:
    Neale Donald Walsch – “Conversatii cu Dumnezeu” – este cartea spirituala care mi-a placut cel mai mult, eu o consider o biblie moderna. Are 3 volume (acum cred ca se vand toate 3 intr-un volum) – mie mi s-a parut absolut superb tot ce a scris in ele. Este singura carte pe care am citit-o de 3-4 ori. Si din cand in cand imi vine cheful s-o recitesc iar…:)

    1. Uneori mi-ar place si mie sa citesc mai mult, dar la cat costa o carte si la cum este stilul meu de viata, zic pas ca nu am bani de investit in curiozitatea de a vedea ce gandesc altii.

      Multumesc pentru gandurile tale. Spiritualitatea este o necesitate ca si orice alta manifestare a fiintei umane, ca sa putem evolua sa ne intelegem pe toate planurile caci totul este o calatorie initiatica pentru noi, chiar si mersul la un servici cu birou zi de zi 5 zile din 7 de la 8 la 16.

      Imi este totusi sila de oamenii care isi incearca norocul la jocul dea viata spirituala si cand ii intrebi daca ar sta o iarna sa se incalzeasca cu lemne la o soba, ar zice pas ca e mai confortabil la oras cu caldura din calorifere.

      Eu zic ca nu poti savura dincolo de limite viata spirituala personala, daca nu te apropii de natura si daca nu traiesti in inima ei, in stilul ei, la voia si la nevoia ei! Cum poti sa duci gunoiul la tomberon si sa nu ridici o hartie de pe jos ca sa fie curat in urma ta? Spiritual inseamna sa simti in spirit ceea ce este in jurul tau. In spirit se manifesta totul in jur! Spirit si suflet, doua concepte diferite dar legate de aceeasi ramura zic eu!

      1. Avatar Ostendörfer Manuela
        Ostendörfer Manuela

        Te iubesc , Spirite. Superb articol . Mi-a venit ca o confirmare a ceea ce io simt si inteleg a fi spirit si nu spiritual .
        Niciodată nu am reușit sa citesc o carte a lui x sau Y , ceva nu ma lasa si asta pana in momentul când am înțeles ca sunt trairile respectivului dar nu ale mele .
        Bravo 👏👏👏

      2. Mulțumesc Manuela.
        Sper că ți-am confirmat că natura este calea, că spiritul tău este ok așa cum este el și că dacă mai ai ceva de făcut în viața asta, poate doar să te scapi de orice suferință. Putem observa și asta ne ajută să ne învățăm singuri pe o cale chiar genetic făurită de cine ne-a făcut “după chipul și asemănarea” lor, adică după logica mea, tot noi, oamenii!
        Citește cărți, dar fii mai bună decât cei care citesc cuvânt cu cuvânt! Citește sub inspirația spiritului tău! Adevărul te caută și dacă te ferești de el, e ca și cum ratezi ocazia provocată de acea forță superioară la care toți suntem raportați. Unii o numesc conștiința universală, alții îi spun Dumnezeu, eu îi zic îngerul păzitor, pentru că de când ascult de el, ceea ce parvine ca și cum ascult de mine, chiar știu mai multe despre lumea în care trăim. Și eu încerc să îi dau de cap, nu sunt atotștiutor, dar mă pastrez unic și autentic.
        Știi vorba „voi râdeți de mine că sunt diferit, eu râd de voi că sunteți toți la fel”? E mai greu să fii un paria! Și stai că mai urmează să îndur, că eu nu mă joc cu cei care mor de frică în aceste vremuri…
        Să fii puternică! Căci deja ești!

  3. Da, Laura … perfect adevărat. Eu sunt un om spiritual, dar religios … sunt “free thinker” (adică liber cugetător). La biserică merg doar dacă-i vreo nuntă sau înmormântare. Eu pot să cred într-o piatră sau un copac, dar nu în cineva anume. Cred într-o forţă extrem de mare, numită Univers. Sau Natură. Iar de citit … am citit mii de cărţi în 60 de ani, din toate genurile. Şi şi acum am boala asta cu cititul. Da, cărţile au fost întotdeauna cei mai buni prieteni ai mei şi încă sunt. Şi prefer să citesc o carte decat să văd un film. Şi/sau să mă uit la televizor. Mai bine decât cititul … poate să pictez ceva, sau să fac o statuie … să cânt la pian, să-mi văd de sera de plante tropicale … sau să mă plimb desculţ prin munţi. Fac tot ce-mi poate mângâia sufletul. Ăsta sunt şi nu mă pot schimba. Şi îmi place să fac ceea ce (poate) nu le place altora. Trăiesc în trecut, din amintiri. Şi aşa cum “apa trece, pietrele rămân”, eu sunt un bolovan ; nu mă las dus de valurile modernismului. Fiindcă “ce e val, ca valul trece”.
    Îţi doresc toate cele bune, în linişte şi pace !
    Cu drag, Dinu.

  • Spiritualitate – asa cum o inteleg eu, nu asa cum scrie in carti: Tot ce tine de suflet si traire intima.

    Pun aici ideile cum imi vin, dezordonat 🙂
    – cred ca “noul” val de spiritualitate despre care spui in articol s-a nascut din nevoia Omului de a mai lasa deoparte materialitatea. Vazand el, Omul, ca materialitatea nu e totul si nu-l face pe deplin fericit si sanatos, a cautat si altundeva. Si a dat de Spiritualitate. Evident, acolo unde exista cerere, apare si oferta. Si oferta vine din plin, de-a valma…
    – acele multe cursuri, scrieri, sfaturi si alte “vrajitorii” intelectuale reprezinta, de fapt, un fel de material cu motivatie personala (spre deosebire de motivatie profesionala care reprezinta alta galusca greu de inghitit).

    Ce cred si simt eu: Spiritualitatea exista in fiecare din noi, unii nu stiu asta-nu-si bat capul, altii stiu dar n-o numesc, iar altii au definit-o si traiesc cu ea in diverse doze. Mai “soft” sau mai exagerate (pana la un soi de habotnicie).

  • Nu inteleg de ce faci referire la Osho in acest articol? Sper ca nu-l confunzi cu restul impostorilor care ,pentru foloase materiale , fac tot felul de sedinte de spiritism , cu pacienti debusolati sau foarte creduli. Te-as intreba ce carti de ale lui Osho ai citit si cum ai tras concluzia ca invataturile lui sunt inutile?
    Eu am citit tot ce am gasit pe piata , am ascultat , si iti spun ca m-a ajutat foarte mult sa-mi schimb starea de spirit , de a gandi , de a vedea lumea , in concluzie , Osho ne invata numai de bine , mult mai de bine decat o pot face oricare dintre religii si oricare dintre bloggers.
    O zi frumoasa !

    1. Nu e nevoie sa citesc cartile lui ca sa il mentionez in acest articol, dar datorita a ceea ce face el, sunt oameni care il idolatrizeaza la propriu. Intamplator am ajuns la o seara de dans liber, dar s-a dovedit a fi putin mai mult. Undeva in camera era un minialtar cu poza lui Osho si intalnirea se dorea a fi dedicata acestui om. What????

      La asta s-a ajuns.L-am mentionat datorita unei experiente proprii, nu datorita a ceea ce a scris. In primul rand nu ma intereseaza ce a scris si ce are de spus, consider ca cel mai important este sa incerc sa-mi dezvolt o intelepciune proprie, decat sa-i las pe altii sa mi-o controleze pe a mea.

      O seara buna!

  • Avatar Radu Calin
    Radu Calin

    Spiritualitatea este doar un concept ce nu poate fi definit nici in DEX, nici de catre altcineva. Ca si religiozitatea, ca si multe alte trairi care se simt profund si care arare ori pot fi rostite, ce nu pot fi strigate in gura mare, nici in piata pe taraba prostului gust , nici pe bloguri si nici macar in biserici ce-si aroga prioritati in domeniu, totusi, totusi, spiritualitatea este mai mult decat credem si mai putin decat ne dorim, atata timp cat dorintele noastre sunt atat de oportuniste, de altfel ca orice dorinta.
    Spiritualitatea, asa cum este ea asimilata de majoritate, este profund corupta, ca de altfel tot ce atingem noi, bietii oameni aflati in deriva. Atata timp cat ne vom linge ranile, cat ne vom lamenta, cat vom plange cu lacrimi, mai dulci sau mai sarate,nu facem decat sa contribuim la coruperea acestui concept. Fara o evaloare corecta, fara a constientiza o realitate care apartine TUTUROR, dar care este ignorata cu obstinatie si culmea…cu buna stiinta, vom continua sa avem subiect de discutii, sa perpetuam inavuabilul unei asemenea abordari.

    1. Si totusi tot noi oamenii am construit conceputul de spiritualitate! Si e mai nou decat e omul pe pamant, pentru ca adevarul se pare ca se afla sub nasul nostru, noi inventam orice ne trece prin cap. E mai usor asa!

      Osho este o iluzie pentru unii, un adevar pentru altii. Este normal sa vorbim despre spiritualitate, cand in esenta toti avem spirit care se manifesta in noi, si prin efectul generat noi ca si fiinte vii ne aflam in contrastul dual al acceptarii sau nu, de multe ori stagnati in pragul negarii pana la moarte.

      Bine ai venit pe la noi Radu Calin! Imi place cum gandesti… ai o profunzime digerabila!

  • Dă-i un răspuns lui Cosma Anulează răspunsul

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *