De ce totul se rezumă la socializare?

Nu există un răspuns la această întrebare pentru că ea însăşi vine dintr-o certitudine. Este ca şi cum am întreba de ce când plouă apa cade din nori? Dar totuşi observând, poate înţelegem mai bine situaţia în care oricare din noi se află acum. Observând ceea ce se întâmplă putem să ne vedem mai bine poziţia ce o abordăm. Totul în jurul nostru este socializare, dar nu asta este important ci ceea ce, prin socializare, fac oamenii. Noi devenim nişte piese într-un mecanism fără de care noi nu am exista şi nici el fără noi nu ar mai fi.

Există socializare pentru că totul se rezumă la interese.

De ce oamenii au interese atunci cand vine vorba de socializare?

La fel de bine aş putea întreba de ce interesele mele vizează pe alţi oameni? Normal, totul se leagă, doar îmi deriv întrebările din sursă, din mecanism, din realitate, dar când eu înţeleg, când trec de intelect şi ajung la a avea înţelepciune, mecanismul de ce există şi fără mine?

De exemplu, persoanele care cred într-o zeitate, ei se numesc credincioşi, cei ce vin contra ideologiei lor, cei care nu cred în acelaşi lucru, se numesc atei. În ambele tabere sunt mulţi, dar dacă dintr-o tabără unul lucrează la înţelepciune şi nu la intelect, mecanismul din care el face parte, continuă să funcţioneze. Explicaţia este că dacă o piesă este scoasă, mecanismul nu e la fel, el va continua să funcţioneze într-un fel, dar nu la parametrii de dinaintea scoaterii acelei piese.

socializare-intelect-vs-intelepciune

În cazul socializării s-a inventat opţiunea de a reveni. Probabil să fii imparţial te ajută, dar să fii perfect, chiar nu are rost, chiar nu ai de ce, de aceea poţi reveni în socializare, la o poziţie precedentă, sau poţi avansa şi să revii din nou. Totul se petrece aşa, dar schimbarea este inevitabilă.

Da, însăşi socializarea oamenilor, nu este ocolită de evoluţie!

Ganduri si impresii pentru "De ce totul se rezumă la socializare?":

  1. Jorjette C Laurentiu
  2. Jorjette C Laurentiu

Care este gandul tau?