Secretul Florii de Aur

În anul 1928, Carl Gustav Jung a primit manuscrisul unui text alchimic taoist „Secretul Florii de Aur” de la Richard Wilchem, un cunoscut sinolog frankfurtez. După un an, în 1929, publică împreună cu acesta „Secretul Florii de Aur” moment despre Jung mărturiseşte: „Am atins atunci în reflexiile şi cercetările mele punctul central al psihologiei mele, şi anume ideea Sinelui.”(Aniela Jaffe, 1996, pag.216-217)

Tot din acea perioadă, Jung a început studiul alchimiei. Greutatea acestui demers nu a fost trecută sub tăcere de către el- „mi-a trebuit mult timp pentru a găsi firul în labirintul meandrelor gândirii alchimice, căci nu exista nici o Ariadna care să mi fi-l pus în mână… am urmărit o metodă pur filologică, aşa ca şi când ar fi fost vorba de descifrarea unei limbi necunoscute în felul acesta, mi se desluşi încetul cu încetul sensul modului de exprimare alchimică. Această muncă mi-a absorbit peste un deceniu” (ibidem, pag.214).

Despre această muncă laborioasă şi îndelungată Jung afirmă: „Prin stadiul proceselor individuale şi colective de transformare şi prin înţelegerea simbolisticii alchimice, am ajuns la noţiunea centrală a psihologiei mele, procesul individuării (individuationsproze) (ibidem, pag.218). Cristalizarea studiilor alchimice se desăvârşeşte în anul 1944 prin publicarea cărţii „Psihologie şi Alchimie” (Psychologie und Alchemie).

Din alchimie, „această filosofie religioasă” cum o numea, Jung nu este interesat de aspectul chimic al transformării substanţelor obişnuite în aur, ci de faptul psihologic proiectat în ea, deoarece pentru Jung unireea contrariilor realizată prin căutarea „lapisului philosoforum” – piatra filosofală – poate fi interpretată ca un alt arhetip al Sinelui, deci o altă proiectare a căutării totalităţii psihice- „secretul alchimiei constă aşadar, spune Jung, în transformarea personalităţii prin amestecul şi fuziunea componentelor nobile cu cele de bază, a funcţiilor diferenţiate cu cele inferioare a conştiientului cu inconştientului” (M.Palmer,1999,pag.178).

jorjette-si-o-brandusaAsfel, pe fundalul transformărilor chimice, alchimistul îşi proiectează inconştientul (proiecţia fiind un proces eminamente inconştient, care „nu se face niciodată, ea se întâmplă, ea este, pur şi simplu acolo”). Tocmai această proiecţie este cea care explică în cea mai mare măsură fascinaţia iradiată de alchimie de-a lungul atâtor secole.

Deasemenea Jung leagă de alchimie şi procesul individuării despre care consideră că este exprimat prin aceasta „faptul că se ocupau cu materia presupune de fapt o trudă serioasă de pătrundere în esenţa tranformărilor chimice; în acelaşi timp însă, acest lucru constituia, în mare măsură, imaginea unui proces psihic care se desfăşura în paralel, care putea fi cu atât mai uşor proiectat în chimia necunoscută a materiei, cu cât acel proces era un fenomen inconştient, ca şi modoficarea misterioasă a materiei. Problematica procesului devenirii personalităţii, a procesului de individuare, (descris mai sus) este cea care se exprimă prin simbolistica alchimică”(Jung, 1998, pag.36)

Tot reprezentarea procesului individuării este şi opera („opos”) care stă la baza practicilor alchimice ţi care se desăvârşeşte pornind de la un lucru pentru a ajunge la Unul. Această operă este formată dintr-o parte practică „operatio” (experimentele chimice) şi o parte teoretică „theoria”. Despre această a doua parte Jung afirmă că este o amplificare nelimitată „metoda alchimiei, din perspectivă psihologică, este cea a unei amplificări nelimitate. „Amplificatio” îşi are întotdeauna locul, când este vorba de o experienţă obscură care este atât de vag schiţată încât trebuie să fie amplificată şi lărgită prin aşezarea într-un context psihologic, pentru a putea fi înţelasă” (ibidem, pag.258)

Partea 2 >>

Articol etichetat cu:, , ,

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.