O experienta interesanta:
Am in fata citeva file scrise cu cerneala de trei persoane, fiecare cu scrisul sau. Peste aceste file isi arunca privirea o femeie. Ochii ei aburosi si scrutatori parca dincolo de scrisul propriu zis stau intr-o linie dreapta concentrati pe niste mistere. Ochii, se intelege, tac, iar femeia incepe sa murmure cuvinte, dupa aceea fraze; in cele din urma emite pentru fiecare dintre solicitantele care s-au prezentat cu filele scrise previziuni, profetii, amanunte autobiografice incredibile.
Ea, cititoarea in misterele grafiei, vede nevazutul, pune diagnostice, relateaza ca si cum ar citi un articol despre ce se va intimpla cu fiecare din “pacientele” sale in viitor! Daca grafologia nu ar avea o bibliografie de cateva sute de ani, as putea crede ca precizia grafoloagei este o pura coincidenta.
Desprind un exemplu:
O doamna, femeie tanara, afla de la grafoloaga ca peste putin timp va fi bucuroasa primind o mostenire, niste bani, de la cineva din strainatate, ruda cu ea. Normal ca acestei profetii i-a urmat rasul in hohote! Femeia nu se supara. Ea repeta ce-a spus mai inainte – “vei primi o mostenire”! Rasului i-au urmat aprecierile, din care cuvintul “escrocherie” n-a lipsit. Iar peste o saptamana, circumspecta dezamagita primeste o scrisoare din strainatate prin care era informata de ruda sa ca ii va trimite o suma mare de bani, in dolari, pentru fiul ei. Intre timp dolarii au sosit. Incredibil, dar adevarat. Au urmat scuzele de rigoare, de altfel inutile, pentru ca prezicatoarea grafoloaga este obisnuita cu astfel de situatii!
“Obscurantistii” grafologiei!
Fiind vorba, cum sper ca s-a inteles, de grafologia ezoterica, de ocultismul grafologic, este nimerit sa-l pomenim pe celebrul neurolog român, Gheorghe Marinescu, savantul care observa primul la noi anumite tipuri de deformatii ale scrisului induse de citeva boli pe care le-a specificat: paralizia generala progresiva, alte boli provocate de disfunctii neurologice. Doctorul Marinescu este asadar primul român care participa la completarea unei lungi liste de tipuri de grafologie asociate cu anumite maladii. Psihiatrii au particularizat fenomenul in cazurile de isterie, de depresii grave, la megalomani sau la paranoici…
Transferata lin ocultismului, grafologia s-a dovedit foarte potrivita unor experiente paranormale. Desi sporadic, studiul grafologic ocult se pare ca incepe cu acelasi Camillo Baldi, care in anul 1622 argumenteaza despre mesajele precise pe care le poate dezvalui scrisul. Nici Baldo nu-si imaginase ca peste mai bine de trei secole si jumatate grafologia va deveni obiect de studiu, disciplina distincta in medicina, in justitie, in criminalistica, in psihopedagogie.
Repertoriul de functii si disfunctii ce se pot retine din analiza grafologica a unui text este atat de vast, incat este putin probabil ca el sa poata fi cuprins intre doua coperti. Prin deceniul sase al secolului nostru, medicul englez Hutchinson da la iveala descoperirea sa, pe atunci senzationala, convingand ca el poate pune un diagnostic de sanatate prin studiul grafologic. Audienta sa a fost mare, lumea opta pentru acest tip de diagnostic nedureros si nestresant. Si a mai trecut un timp, cam doua decenii, cand americanii interesati de grafologie comunica, dupa experiente asidue, ca cel putin 70 de boli organice au putut fi diagnosticate corect prin grafologie.
Se pare ca in acest moment apare o noua stiinta: grafodiagnosticul. Prin acest mijloc, aparent paradoxal, se pot descoperi unele boli chiar in momentul debutului lor. Evident, geriatria n-a intarziat sa abordeze experienta grafologica, pentru a distinge, spre exemplu, un dezechilibru mintal de un proces de senilizare considerat natural…
Misterul grafologiei s-a deplasat insa in perceptiile oculte. Daca pentru medici, pentru oamenii de stiinta si pentru juristi sau criminalisti lucrurile sunt limpezi, este mai greu sa intelegem prin ce mecanism extrasenzorial in caracteristicele grafologice le apar vizionarilor informatii despre trecutul si viitorul persoanelor testate. Mai ales ca dotatele cititoare in scris (sau cititori) nu se prea disting printr-o cunoastere stiintifica in domeniu – si nici nu-i intereseaza asa ceva! Acesti practicieni nu fac decat sa priveasca o fila scrisa, sa-si provoace un fel de semitransa si dupa aceea sa inceapa sa povesteasca despre persoana respectiva, cu precizie, lucruri care au fost si nu aveau de unde sa le cunoasca, lucruri care vor fi, iar ele se implinesc intocmai!
Vezi Minighidul grafologic!
Lasă un răspuns