Scenarii din Cer – Astrologia Karmică cu Roger Elliot

Pentru observatorul stiintific, armat cu telescoape, probe spatiale si computere peste tot, cerul a devenit un teritoriu cunoscut. Odata, in timpurile medievale, era considerat o sfera albastra de cristal suspendata deasupra pamantului; iar stelele erau nenumarate ferestre mititele, deschise catre lumina Cerurilor de dincolo. Poetic, spun oamenii de stiinta, dar neadevarat.

Acum cunoastem mult mai mult. Cerul este un univers inimaginabil de vast si devenind tot mai vast cu fiecare minut, plin cu particule, nori de gaz, pietre si flacari si sori ce se nasc si ard luminos si care mor in explozii magnifice. Simplificand, este o fabrica pentru realizarea de atomi, si ujlti dintre ei sint catalogati, masurati si, precum gandesc oamenii de stiinta, intelesi destul de bine.

Dar nu suficient de bine pentru aceasta noua interpretare a cerului, caci in timp ce multe mistere sint descifrate, se creaza mai multe. Sa incepem cu inceputul. Oamenii de stiinta sfideaza povestea creatiei din Geneza, mentionand ca nu exista nici Dumnezeu, nici vid, nici intuneric la suprafata adancimilor. Si, sa fim onesti, este o draguta poveste incredibila. Dar versiunea oamenilor de stiinta dezvoltata in ultimii ani este la fel de nebuneasca. Ei afirma ca universul a inceput acum 20 de bilioane de ani cu un Big Bang. Inainte de Bang nu exista nimic: nici spatiu, nici timp, absolut nimic. Apoi, de nicaieri, universul a explodat – cea mai mare explozie care a fost vreodata; atat de mare incat a aruncat in afara in aer intregul, univers, fiecare tona din el, cu o forta care inca mai lucreaza. Noi ne aflam inca in expansiune. Fiecare galaxie fuge inca de restul, cu o viteza de 40 de mile/secunda iar oamenii de stiinta nu au nici o idee daca aceasta va lua sfarsit vreodata.

Ar trebui, din cate cunosc ei, sa se desfasoare la nesfarsit: un bilet dus pentru infinit, cu toate stelele ce dispar din vederea celorlalte. Sau, ca o teorie alternativa, se pot opri, pot face o pauza si pot incepe sa implodeze, crescandu-si in mod gradat viteza pe masura ce se mareste din nou spre – o data in plus – ceea ce este numit singularitate, un nimic.

Exista variatii pe aceasta tema. Unii oamenii de stiinta considera ca universul nu va atinge niciodata complet aceasta unicitate. In loc de aceasta, va ricosa din nou, si se va intoarce iarasi, cand inauntru, cand in afara, ca o imensa respiratie pulmonara la fiecare 100 bilioane de ani. Alti oameni de stiinta chiar sugereaza ca, indata ce intregul nostru univers se intoarce la punctul de origine, devine o particula intr-un univers mai mare, nemasurabil, din alta parte.

Fara indoiala ca vor fi o multime de noi ipoteze in anii ce urmeaza. Ce este de remarcat este faptul ca oamenii de stiinta sint pe deplin pregatiti sa puna in discutie cele mai exagerate idei pentru a explica inexplicabilul. Ei vor pasi chiar dincolo de propriile legi ale fizicii si chimiei, abanonand sacrul principiu al cauzei si efectului pentru a arata cum a aparut universul.

Acum sa luam in considerare viata de pe pamant. Biologii, la fel ca si astronomii, cunosc astazi o multime despre mecanismul subiectului lor, si pot arata cu abilitate cum viata se reproduce, se diversifica si supravietuieste in aceasta lume a noastra. Dar toate legile biochimiei trebuie abandonate atunci cand ei incearca sa explice originea vietii pe aceasta planeta. Ei se reintorc la conceptul generatiei spontane: ca, prin aceasta sansa, dupa o perioada de timp, proportia potrivita a gazelor anorganice a fost iradiata de lumina ultravioleta a soarelui pentru a forma moleculele prebiotice – inceputul vietii.

Astronomul Fred Hoyle, in Norul de Viata, a ridiculizat aceasta idee ca pe o absurditate, ca pe ceva neverosimil – dar a prezentat o posibilitate la fel de bizara: ca acum bilioane de ani, o cometa a lovit pamantul, aducand cu ea primele organisme vii. Intr-un sens, au venit din spatiul exterior.

Astfel incat, sa nu fiti pacaliti de realitatea de zi cu zi a vietii de pe pmant. Noi nu traim intr-o lume care se contine doar pe ea insasi. Sintem, mai degraba, copiii universului. Prima scanteie de viata putea fi transportata aici de pe o galaxie indeparata si, in plus, fiecare atom al corpurilor noastre a fost creat cu bilioane de ani in urma, departe in spatiu. La fel, universul pe care il locuim, este, potrivit oamenilor de stiinta, extrem de misterios. Pentru a explica aceasta, ei inventeaza diferite lumi, diferite scale de timp.

Poate, la urma urmei, exista un adevar – un adevar metaforic – in vechile idei medievale. S-ar putea sa nu fie tocmai un rai afara in spatiu; dar, in mod cert, acolo, printre stelele sclipitoare ar putea fi ceva – un dispozitiv sau un mecanism sau altul pentru a explica in primul rand cum si de ce am intrat in acest continuum spatiu-timp.

CUM A FOST SCRISA PIESA?

Astrologii cred ca pozitiile Soarelui, Lunii si Planetelor in timpul nasterii au oarecare legatura cu tipul de persoana care veti deveni. Nu se stie inca exact cum lucreaza aceasta conexiune – daca este o influenta directa sau un simptom al unui alt lucru. Pentru mine, explicatia cea mai verosimila este aceea ca horoscopul seamana cu un panou indicator dintr-un aeroport, care ne anunta ce avioane vor sosi sau vor pleca, dar fara a controla el insusi totusi aparatul. In interiorul unor limite, horoscopul prezinta scenariul vietii dumneavoastra, scenariul in care jucati pe aceasta scena a Dramaratonului dumneavoastra. Dar cine a scris piesa, si de ce, ramane un mister.

Ei bine, acest lucru nu este complet adevarat. Pentru astrologii din vechime, Soarele, Luna si Planetele constituiau sursa unor speculati fara de sfarsit. Soarele, din motive evidente, era privit ca izvor al intregii puteri, si era considerat izvorul vietii, principiul actiunii si puterii creatoare.

Luna este lumea imaginatiei, spiritul interior care receptioneaza impresiile, necesitatiile si oportunitatile. Fecundatia care da si protejeaza creatia.

Articol etichetat cu:, ,

Care este gandul tau?