Roinita – beneficii pentru sanatate, delicii in bucatarie

Roinita sau Melisa (Melissa officinalis) este o plantă din familia mentei, originară din Europa meridională, care se aseamănă cu urzica moartă. Ca şi aceasta, formează numeroase tulpini drepte şi foarte ramificate, încât tufa apare densă, înaltă de 50—60 cm. Frunzele sunt ovale, peţiolate, de un verde fraged, sunt subţiri, cu o consistenţă ca de hârtie şi au suprafaţa acoperită cu o reţea de nervuri fine, uşor adâncite, care-i dau un aspect reticulat.

Florile, albe-gălbui sau palid liliachii, sunt strânse în bucheţele, puţin numeroase, adăpostite la subţioara frunzelor şi înconjurate de un caliciu păros. Seminţele sunt mici (2 000 bucăţi la un gram) oval-alungite, de culoare cafenie. Facultatea lor germinativă durează 4 ani.

Fiind cam sensibilă la frig, roinita preferă locurile adăpostite şi bine expuse la soare, crescând foarte bine pe lângă un gard sau peretele unei clădiri orientate spre sud. Se înmulţeşte cel mai frecvent prin despărţirea tufelor toamna sau primăvara devreme. Când se apropie gerurile iernii, este bine să se aplece plantele, protejându-le prin acoperirea părţii subterane cu frunze uscate sau paie. Cel mai mult îi dăunează melisei pe timp rece, umezeala. Ea suportă mai bine frigul, chiar intens, dacă este plantată pe un loc mai ridicat sau pietros, putând vegeta neîntrerupt mulţi ani, ca plantă perenă ce este.

Frunzele de roinita, ca de altfel toate părţile plantei, degajă un miros foarte plăcut şi penetrant de lămâie, mai ales când sunt uşor frecate între degete, motiv pentru care, în multe limbi, la numele ei se adaugă şi cel de lămâiţă (în franceză i se spune melisse-citronelle, în germană Zitronen-melisse, iar în engleză lemon-balm). În româneşte, denumirile populare ale melisei sunt cel mai frecvent legate de calităţile ei de plantă meliferă : roinita, busuiocul stupului, ş.a.

De 2000 de ani încoace roinita îşi găseşte locul în toate preparatele care cer aromă de lămaie şi în primul rând în ceai, pe care-l parfumează deosebit de plăcut. Ceaiul se prepară adăugind o linguriţă de frunze în 200 ml apă clocotită. El este nu numai agreabil, ci şi foarte bun pentru stomac, înlăturînd spasmele şi ajutând la eliminarea gazelor, mărind secreţia biliară şi înlesnind digestia. Femeilor gravide le ameliorează senzaţiile de vomă şi stările nervoase. În ameţeli, dureri de cap, criză de nervi, se recomandă o fiertură din 15—30 frunze sau flori de roiniţă, din care se bea câte o ceaşcă pe zi.

Lichiorurile, băuturile răcoritoare, prăjiturile şi orice dulciuri parfumate cu roinita, se recomandă singure prin aroma dulce, ca de miere, pe care o răspândesc. În salatele şi deserturile din fructe, melissa este binevenită, iar oţetul aromatizat cu melissa deţine primul loc pentru preparatele din peşte, sosuri cu maioneză şi salate de legume proaspete sau fierte.

Iată şi câteva din nenumăratele reţete în care roinita este cea mai potrivită aromă :

BLAT FONDANT CU MELISSA

Ingrediente : 1/2 pachet margarină, 200 g făină,- 200 g zahăr, 3 ouă, 1 pacheţel praf de copt, 1 linguriţă sare de lămâie, dizolvată într-un pahar cu infuzie de melisă.

Preparare. Se prepară o infuzie concentrată din 3 linguriţe frunze de melissa la 100 ml apă. Se bat ouăle cu zahărul. Se adaugă infuzia de melissa. Se încorporează făina şi praful de copt, apoi margarina înmuiată. Se coace la foc moale 30 de minute. Se scoate din formă după ce se răceşte. Se utilizează pentru torturi, cu diferite umpluturi. Se poate consuma şi ca atare, pudrat cu zahăr şi tăiat felii.

CREMA DE ROINITA PENTRU TORT

Ingrediente : 6 ouă, 200 g unt, 2 linguri făină, 6 linguri zahăr, 1 linguriţă sare de lămîie dizolvată într-un pahar cu infuzie de roinita concentrată (vezi reţeta anterioară).

Preparare. Se freacă untul, puţin înmuiat, cu zahărul şi ouăle. Se adaugă făina. Se diluează cu infuzia deroinita şi se amestecă pe foc mic până se îngroaşă.

ÎNGHEŢATĂ CU ROINITA

Ingrediente : 1 cutie lapte condensat, 4 ouă, 1 pahar + 4 linguri zahăr,1 linguriţă și jumătate pudră de roinita (frunze uscate mărunţite şi cernute).

Preparare. Gălbenuşurile frecate cu zahărul, roinita şi laptele se amestecă pe foc mic până încep să se îngroaşe. Se iau de pe foc şi se mai amestecă până compoziţia se răceşte. Albuşurile se bat spumă foarte tare, cu 4 linguri zahăr şi se încorporează în compoziţia precedentă. Se unge o tăviţă de chec cu unt şi se toarnă în ea compoziţia. Se ţine în congelator până se încheagă.

PÂINIŞOARE CU MIERE ŞI ROINITA

Ingrediente : 120 g zahăr, 250 g făină, 1 pahar de lapte, 1 linguriţă praf de copt sau 1 linguriţă bicarbonat de sodiu alimentar, 2 1/2 linguriţă de frunze de roinita, 2-4 linguri de miere.

Preparare. Se amestecă zahărul cu făina şi praful de copt. Se adaugă laptele în care s-a infuzat roinita. Se încorporează mierea în cocă (aceasta trebuie să curgă). Se umplu cu ea forme de savarină pe jumătate. Se coc 40 de minute la foc potrivit.

PRĂJITURĂ CU ROINITA

Ingrediente : 125 g unt, 75 g făină, 75 g nuci sau alune măcinate foarte fin, 15 g drojdie de bere proaspătă, 4 ouă, 1 dl sirop uşor de roinita, 2 linguri de rom.

Preparare. Se freacă gălbenuşurile cu zahărul timp de 10 minute. Se adaugă făina, nucile, siropul de roinita şi se încorporează albuşurile bătute spumă. Se adaugă untul bine înmuiat şi drojdia topită în rom. Se coace 30 de minute la foc potrivit.

TARTA CU CREMĂ DE ROINITA

Ingrediente: 250 g cocă fragedă, 3 ouă, 125 g zahăr, 60 g făină, 1/4 lapte în care s-au infuzat 2 linguriţe de roinita.

Preparare. Se tapisează o formă de tartă (cu fund mobil) cu coca fragedă (125 g făină, 60 g unt, 25 g zahăr, 5 g sare, 3/4 pahar apă). Se înţeapă cu furculiţa şi se umple cu amestec format din ouă şi zahăr, la care s-au adăugat făina şi laptele rece, bine bătute cu furculiţa. Se coace 35 minute la foc iute, avînd grijă să nu rămînă crudă coca.

Să aveți poftă!

Ganduri si impresii pentru "Roinita – beneficii pentru sanatate, delicii in bucatarie":

  1. Jorjette C Roman

Care este gandul tau?