Robert Fludd – medic spagirist

FLUDD, Robert (1574, Kent – 1637, Londra), medic spagirist. După ce a călătorit timp de şase ani în Europa, Robert Fludd, alias „de Fluctibus”, după cum îi plăcea să-şî semneze operele, îşi dă doctoratul la Oxford în 1605 şi intră în Colegiul medicilor din Londra. În 1617-1619, publică o carte importantă prin aspectul ei monumental, cât şi prin amploarea ei pe plan cosmogonic: Utriusque Cosmi, majoris scilicet et minoris, metaphysica, psyhica, aique technica historia (Istoria metafizică, fizică şi tehnică a unuia şi celuilalt cosmos, anume cel mare şi cel mic) care tratează despre macrocosmos şi microcosmos, medicina astrologică, Kabală şi experimentarea practică.

Gândirea medicală a lui Fludd este, cel puţin în aparenţă, foarte simplă. Toate afecţiunile derivă dintr-o singură şi universală „boală” – păcatul originar. Ele provin de la patru demoni care întreţin raporturi strânse cu cele patru puncte cardinale, cele patru vânturi şi cele patru elemente. Acestor demoni li se opun îngerii. Când, de exemplu, demonul febrei trimite răsuflarea lui, trebuie invocat îngerul Mihail care o va respinge. Metafizica autorului nostru nu este prea originală. Există, după Fludd, un Soare arhetipal care dă tuturor fiinţelor armonie şi frumuseţe. Aceste fiinţe celebrează misterul acestui Soare divin, referindu-se la Soarele vizibil şi creator; el nu este altul decât Apolo, care ţine viaţa, graţia şi sănătatea în mâna sa dreaptă, iar în stânga un arc şi săgeţi în semn de rigoare. Apolo are ca personaj simetric pe Dionysos, care sfâşie în bucăţi creaturile în timpul nopţii; în timpul zilei, Apolo încearcă să le „coasă” la loc. Ei sunt faţa dublă a Dumnezeului Unic „care operează totul în tot”.

Totuşi, nu putem considera gândirea fluddiană doar o speculaţie pură, căci metafizicianul va efectua şi numeroase experienţe: prepară leacuri cu plante din grădina sa; în plus pune în evidenţă proprietăţile aburului şi inventează un fel de barometru înaintea lui Torricelli. Detractorii săi, de la Foster la părintele Mersenne şi Gassendi (Epistolica exercitatio, in quia principiaphilosophiae Roberti Fluddi, medeci, reieguntur, 1630), l-au recunoscut drept savantul cel mai extraordinar al epocii sale, chiar în vremea când el opunea anatomia mistică (Medicina cathoică, 1621) celei vulgare (Anatomiae amphitheatrum, 1623).

Articol etichetat cu:, , ,

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.