Reintegrarea persoanelor cu nevoi speciale

reintegrare

În ţara noastră e foarte puţin dezvoltat acest sistem de reintegrare socială, mai bine spus este tratat foarte superficial pentru că bineînţeles există probleme mult mai importante…Pe plan teoretic ele există, chiar şi la nivel practic, dar de-abia dacă se ştie de ele.

reintegrarea persoanelor cu nevoi speciale

Unul dintre aceste sisteme este cel al direcţiei de probaţiune care se ocupă de anumite persoane aflate în arest, e vorba despre cazurile în care condamnatul poate primi suspendare simplă sau suspendare cu probaţiune – adică suspendare condiţionată de participarea la anumite programe unde învaţă să comunice fără agresivitate, învaţă unele lucruri despre legislaţie, despre comportament, despre maniere. Cu toate acestea ştiu deasemenea că e destul de greu să ai acces la aceste persoane care sunt considerate “oi negre ale societăţii” deşi unii dintre ei n-au facut decât să fure o bucată de paine de foame.

Despre reintegrarea persoanelor cu nevoi speciale(dizabilităţi ) ştiu că reintegrarea înseamnă ori un spaţiu doar al lor, sau eventual un loc în “periferia” societăţii.Să nu vorbim de felul în care sunt priviţi drogodependenţii-“demonii” societăţii.

Anul trecut am întâlnit un exemplu care mi s-a parut a fi destul de bun de urmat….bineînţeles, în Italia. E vorba de o asociaţie care se ocupa în prim plan de reintegrarea acestor categorii de indivizi, însă pentru ei nu era nimic ieşit din comun, e ca şi cum ar fi vorba de o etapă pe care o poate parcurge oricine cu sau fără voia sa.

Această asociaţie este destul de extinsă şi în cadrul ei intră o clinică, o fermă agricolă, un restaurant. Ferma este întreţinută de cei care prezintă aceste “probleme”, alături de alţi angajaţi “normali” cărora nu le este frică de ceilalţi. Se bazează exclusiv pe cultivarea produselor biologice.Producţia este redirecţionată spre restaurant, piaţa orăşelului şi cel mai important spre şcoli.

Persoanele cu nevoi speciale au parte de un tratament special….adică au parte de terapie, au la dispoziţie un spaţiu nelimitat unde-şi pot manifesta abilităţile sau nu, în funcţie de ceea ce doresc(nu sunt obligaţi), alimentaţia este sănătoasă, activităţile desfăşurate sunt destul de numerose….efectiv nu duc lipsă de nimic. Din punctul meu de vedere , cel mai important este faptul că pot fi liberi, iar in natură te simţi excelent…să ai grijă de plante, de animale , să vezi cum cresc, să ştii că ai TU grijă de ele….e o responsabilitate pe care si-o asumă şi care îî fac să treacă peste ceea ce li se întâmplă, îi motivează…

Poate vor apărea şi la noi astfel de asociaţii, deşi la “modă” sunt cele neîngrijite, cu porţile închise unde nu poţi decât să “înnebuneşti”, unde nu ai cu cine să vorbeşti, nu ai ce să faci…Poate va veni acea zi în care ne vom deschide şi vom vedea că şi cel de lângă noi e om şi merită să fie tratat ca atare.


Acest articol a fost actualizat recent pe

de către

cu tematica

Despre autor

Avatar Jorjette C

Păreri și impresii:

6 răspunsuri la „Reintegrarea persoanelor cu nevoi speciale”

  1. Categoric, totul depinde de la un individ la altul…

  2. Avatar brad patrick
    brad patrick

    Da asta asa e.Dar e si relativ,depinde de la individ la altul.

  3. Avatar brad patrick
    brad patrick

    Da intradevar ieste asa,cei cu deficite nu sunt tratati bine.Am o corectare:ai zis la capat ca:”si cel de langa noi e om si meritasa fie tratat ca atare”ar fi mai bine sa zici :si cel langa noi e FIINTA VIE,si merita sa fie tratata ca atare.Spun asta pentru ca multi oameni pun problema oamenilor pe primul loc,ignorand drama animalelor si aici ma refer la exploatarea lor:ferme,abatoare,circuri,experimente,vanatoare,coride.Deci Holocaustul nu sa orit,continua cu alte fiinte.Deci cu cuvantul: fiinte,ne  referim la toate fiintele vii,si e o expresie universala ,pozitiva.Ce sa zic de reintegrare?Ce sa asteptam peintagrarea acestora daca societatea pune accent doar pe :intemeierea unei familii,omul sa munceasca sa munceasca si iar sa munceasca fie si intr o fabrica puturoasa,doar ca sa fie o epava cu silicoza care se mandreste la batranete ca a crescut cativa copii,fara sa puna intrebarea:de ce?doar sa poluezi,sa fie un nou consumator,sa disctruga Mediul.TOTUL TREBUIE FACUT PENTRU NATURA,ANIMALE ,OAMENII CARE AU NEVIOE DE AJUTOR.Prin incurajarea procreierii nu facem bine.Asa ca nu e de mirare ca cei cu deficitati nu sunt luati in considerare.Motivul e simplu:”nu produc,ca si ceilalti”FOARTE BINE Krossfire!Total adevarat ce scrii!!!Dau un exmplu pentru toti ,un exemplu cat se poate de bun:scriu momentan de la biblioateca octavian Goga din cluj.Stati ca acolo nu mi se da voie la calculatoare sa accesez un site cu:yoga de exemplu…deasemenea nu pot sa accesez nici matrimoniale,pe motiv ca ar fi :”indecent”,iar calculatoarele din alta  filiala  acum cateva luni,daca accesam siteul de matrimoniale,si atentie: am scris pe ungureste,calculatorul a inceput sa :bazaie!!!Sa sfarsit comunizmul?Iata:asa cum nu i se da sanse celor cu dizabilitati,asa nu i se da sanse nici celor necasatoriti.Se poate accesa plainingul faniliar,sau carti despre familie.Vedeti: nu se respecta oamenii necasatoriti,doar daca doresc sa intemeieze o familie.Cand vom scapa de o astefel de societate???

  4. Dragă Patrick, cum poţi să ceri unui om să iubească şi să respecte animalele când nu se iubeşte şi nu se respectă pe el?

  5. Jorjette, mă faci să vreau să fiu un “bolnav” şi să îmi doresc să primesc un tratament la asociaţia aia din Italia.
    Întradevăr, România duce lipsă de aşa ceva, şi nu pentru că nu se poate ci pentru că românul nu este educat să iubească semenii săi. Să ne aducem aminte de egoismul din familie, care persistă încă, unde sunt favorizaţi unii fraţi iar ceilalţi nu, apoi sunt falsele credinţe impuse copiilor cum că cutare e un handicapat, cutare e ţigan etc. în spatele lor formându-se concepţia pe viitor despre oameni.
    Prin neglijenţa educaţiei, şi aici pot să menţionez şi educaţia incompletă, cea în care sunt prezentate unele aspecte, eventual “mai pe limba copilului” de către persoane care nu ştiu comunicare, nu ştiu cum să filtreze informaţia pentru un copil, rezultatul fiind un “hai că i-am spus şi asta” şi în nici un caz “l-am lămurit cu problema asta”; avem copii care cresc într-o neştiinţă, într-un gol informativ, pe care dacă nu au noroc ca în viaţă să evolueze, nu şi-l acoperă în veci!
    Pentru mine e dramatic să-mi văd semenii preocupaţi de cu totul alte valori decât au nevoie. Caută răspunsuri pentru ce pot face cu banii şi cum îi pot face mai uşor şi mai mulţi dar nu caută răspunsuri cum să îşi facă viaţa mai bună!
    Oricum, mi-ar place să fac voluntariat dacă ar exista în România o astfel de asociaţie ca în Italia, în primul rând pentru a trăi clipe în natură, apoi pentru a învăţa despre grădinărit şi nu numai, apoi pentru a-i ajuta şi pe cei care doresc.

  6. Eu am mai scris despre ”reintegrarea” persoanelor cu handicap sugerand cat se poate de clar ca nu ar trebui sa fie vorba de o reintegrare in conditiile in care imediat dupa tragedie sau din frageda pruncie oamenii astia ar fi corect indrumati. Nu sunt cu nimic diferiti de noi pentru a le face serviciul ”reintegrarii”. Dar nu e bai, ca in Romania banii se duc in tigani si biserici.

Dă-i un răspuns lui brad patrick Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *