Puterea miraculoasă, darul Adrianei!

Acest articol este ceva unic, ceva ce depăşeşte senzaţionalul. Dacă vei dori să citeşti mai departe, trebuie să cunoşti următoarele. Discutând despre un subiect în unul dintre articolele de pe blog, despre cum să ţinem spiritele la distanţă, am avut toţi surpriza să o cunoaştem pe Adriana (adaa din comentarii). Am făcut cu toţii parte la povestea ei, i-am dat sugestii, am încercat să înţelegem prin ce trece, dar totuşi într-un final ea singură a rezolvat problem.

Am rugat-o să îmi trimită prin email povestea ei, să spună tuturor ce a păţit ea, ce se întâmplă cu ea. Ştiu sigur că mai sunteţi în situaţia ei sau măcar vi se întâmplă lucruri dureroase pe care nu le puteţi spune nimănui, pe care nu vi le puteţi voi explica, dar care vă transformă.

Cum spune Adriana mai jos, ceea ce s-a întâmplat cu ea, a fost menit să o transforme, acum fiind încă în această transformare.

Acum, dacă ai plăcerea şi nu doar curiozitatea, citeşte cu drag, nu judeca, şi savurează această părticică din viaţa ei.

Viaţa mea …

Eu eram o persoană retrasă, pesimistă, şi foarte foarte negativistă. Ofeream sfaturi tuturor, dar eu când aveam nevoie primeam un şut în fund. Deseori, vorbele ce le ziceam celor de lângă mine ar fi trebuit să fie pentru mine, spuse de ei.

Sufeream cumplit , din zi în zi eram tot mai agitată tot mai tristă , mai plângăcioasă. Am învăţat că este bine să plângi, dar când ajungi la un moment dat şi nu mai ai lacrimi, pur şi simplu nu te mai poţi elibera nici cum, este ca un blocaj lăuntric.

Toate sau strâns în inima mea, dar chestia este că mi-am antrenat ura, orgoliul, egoismul, ba chiar şi invidia. Recunosc, că nu am de ce să mă ascund, eram vai de mine. Eram atrasă de întuneric, dar totodată şi de singurătate, simţeam că trebuie să mă depărtez de toţi , nu mai puteam sincer , simţeam că înnebunesc.

Deseori, simţeam gânduri (şi eram copleşită mereu de tristeţe) ca şi cum nu erau ale mele.  Să nu mai zic că aveam coşmaruri şi când mă trezeam eram aşa pierdută, nu mă mai puteam concentra la nimic. Până într-o zi când mi sau întamplat chestiile ce le-am scris la cum ţinem spiritele la distanţă.

Un om poate să citească unele stări sufleteşti, dar nu poate neapărat să le simtă. În momentul acela eu am ajuns la “un final de drum”. Un drum pe care îl terminasem, dar cum sfârşitul este abea începutul unei noi etape …

A trebuit să aleg între bine şi rău. Am dat chiar şi de o prietenă şi aceea era satanistă, dar nu mai făcuse nimic de ceva timp. I-am zis să mă înveţe şi pe mine diverse chestii, dar m-a refuzat. Eram foarte atrasă de rău, dar totodată ceva nu mă lăsa să fiu şi eu rea. Eram în camera mea, trista, singuratică şi parcă simţeam cum răul pune stăpânire pe mine, iar eu stăteam aşa, nu mă puteam controla (poate chiar nu vroiam să mă controlez, poate chiar vroiam asta).

Vorbeam urât cu cei din jur, ba chiar îi şi înjuram. Simţeam că ceva nu e în regulă, dar continuam. Cei din jur se luau de mine din senin, îşi vărsau nervii pe mine, iar eu fiind foarte sensibilă am cedat. Am adunat şi mai multă energie rea. Vroiam neapărat să fac rău. Până într-o zi când ceva sa schimbat în Inima mea. Mi-am dat seama cu adevărat că ceva nu este cum trebuie să fie. A intervenit şi teama, teama de singurătate, de întuneric, de tot, chiar şi de cei din jur.

Am început să mă rog la Dumnezeu şi la Îngeri. Am cunoscut şi persoane care m-au ajutat, spiritual. A funcţionat, dar nu pentru mult timp. Din nou eram negativistă, foarte depresivă ba chiar împrăştiam depresie în jurul meu, chiar şi la oameni ce nu îi prea cunoşteam, ei simţeau asta, iar după un timp m-au ocolit, nu ştiu de ce.

Visam chestii ce se petreceau a doua zi sau dupa o săptămână.

Am mai avut un vis, asta a fost înainte să mi se întâmple despre ce v-am povestit în comentarii. Visul l-am avut cam acum caţiva ani. Am început să simt “frig” valuri de vânt rece ce îmi dădea fiori şi totodată aveam o stare proasta. Uneori nu mai aveam nici putere să fac ceva, nu puteam să dorm, mai ales noaptea. Mii de gânduri se năpustiră peste mine.

Îmi era greu pentru că nu găseam o persoană de încredere să îi pot povesti prin ce trec; înainte să vorbesc cercetam persoana să văd dacă aş putea să am încredere, dar nu, nu puteam. Vroiam sa vorbesc cu bunica, dar îmi era teamă de ce va zice, oricum mă considera o “ciudată”. Cu mama nu puteam vorbi, nici cu tata, nici cu sora mea.

Eram eu singură, dar de fapt nu eram singură. Ştiu că au fost 2 personaje, unul bun şi altul rău. Cel bun îl simteam cum mă mângâia pe faţă şi îmi era putin mai bine, iar când se apropia personajul rău mă simţeam din ce în ce mai rău, dar … avea cine să mă protejeze + am cerut ajutorul lui Dumnezeu, m-am căit pentru tot ce am zis de el cand eram suparată. El m-a ajutat chiar dacă am zis ce am zis, era “inconstienţa”. El ştia asta şi de aceea m-a ajutat mult. Încetu cu încetu mă simţeam mai bine, mai aveam momente, dar mă ridicam mai uşor.

Cu timpul am început să văd “diverse culori” aşa ca petele. Uneori erau ca şi flăcările, alteori erau puncte mai mari. Am început să simt spirite, şi unele erau foarte negative şi depresive, altele erau foarte agresive, iar altele erau calme şi bune.

Recent, cam de o lună şi ceva, nu mai dorm noaptea. Din nou mă trezesc aşa din bun senin şi când privesc în camera mea, ca şi cum vedeam diverse forme, ca şi cum ceva era prezent, ba chiar şi siluete vedeam. Mă speriam îngrozitor, să mă trezesc între 2 şi 4 noaptea. De foarte multe ori păţesc asta, alteori nu adorm decât după 5 dimineaţa.

Am început sa văd luminiţe mici şi strălucitoare, erau mii de luminiţe. Mă simţeam minunat să le vad. Dar mai vedeam şi umbre + linii orizontale sau paralele de culoare gri. Văd luminiţe strălucitoare pline de lumină sau alte culori.

Am căutat pe net şi nimic nu găsisem, nimic să se potrivească puţin cu ceea ce mi se întâmplă. Am început să accept, dar aveam dureri în tot corpul, aşa şi trebuie “mă purificam”‘ se eliminau durerile din Suflet şi pe urmă era din ce în ce mai bine.

Între timp îmi apăreau în faţă “oameni”, diverşi oameni ce pur şi simplu se plângeau de viaţa lor atât de demult şi eu mă simţeam cam cum se simteau ei, dar acum ştiu că nu mă mai pot afecta negativităţiile altora. Le dedeam sfaturi, se simteau minunat, dar pe urmă mă ignorau după ce treceau de acel moment “prost”. Lumea mă cauta numai când avea probleme, dileme sentimentale, etc .

Până într-o zi când dau de cineva! O prietenă, era foarte orgolioasă, foarte închisă şi foarte tristă. Ea nu arăta tristetea nimănui, plângea şi plângea, dar nimeni nu ştia. Am început să vorbim pe mess, apoi şi la telefon. Până când am făcut-o să intre intr-o stare profundă de relaxare. I-am şoptit la Inimioară mai multe chestii şi între timp se simtea mai bine. Ba chiar şi cei  din jur simteau că este o schimbare la ea. Era ca şi cum ar fi înconjurată de Lumină şi toţi ar simţi Lumina.

Într-o zi a avut iar nu ştiu ce probleme cu părinţii, eu am ajutat-o şi i-am zis iar câteva cuvinte, i-am zis exact ceea ce urma să se întâmple şi asta nu doar odată. În sens pozitiv vorbeam cu ea, îi spuneam că va râde, că se va simţi ca un copil +++ multe altele. În timp ce eu îi spuneam diversele cuvinte, ea, ca şi cum era într-o stare de veghe. Totodată o şi adormisem. IMPORTANT ESTE CĂ ERA OK! Am ajutat-o pe sora mea să înţeleagă multe lucruri, să fie mai calmă, mai bună, mai liniştită şi să aibe mintea foarte limpede. Uneori mă mai şi rugam.

Ştiam că va fi cum zic eu pentru că eu cred în mine, cred cu adevărat în ceea ce zic pentru că simt asta. Simt ce se poate întâmpla în viaţa unui om. Şi asta am aflat-o, încercând pe mai mulţi din jurul meu, chiar şi pe necunoscuţi. Cei apropiaţi nu ştiu cum sunt eu cu adevărat, dar multi zic către mine că atunci când vorbesc cu mine simt o uşurare mare, ca şi cum ar simţi Căldura, Iubirea, Pacea şi Liniştea mângâindu-i (sufletul).

Îmi pot da seama de unele persoane cum sunt ele doar privindu-le, ceva în mine se declanşeaza şi îmi zice cum este, mă face să simt asta. Toate chestiile ce mi sau întâmplat au fost pentru a mă transforma. A trebuit sa aleg între Bine şi Rău. Eu am ales binele şi îi mulţumesc lui Dumnezeu şi tuturor entităţilor de Lumină şi Îngerilor că m-au susţinut, că mi-au arătat Drumul cel bun.

Încă sunt în continuă transformare, simt asta în corpul meu mai ales. Nu mai este foarte mult până se va termina transformarea aceasta şi atunci voi şti mult mai mult decât ştiu şi simt în momentul acesta. Pot vindeca chiar şi la distanţă.

Poate mi-au mai scăpat cuvinte, dar asta este, uite povestea mea, şi nu este o poveste completă ci pe jumatate sau un sfert. Am scris despre mine, despre puterea mea, nu ca să mă dau mare, nu să par în faţa cuiva ca fiind nu ştiu cum, nici nu vreau asta, ci pentru că aşa ai spus, dacă doresc eu! Din contra, deseori eu mă cam ascund, dar sunt mereu în spatele celui care mă cheamă şi vrea să îl ajut cu adevărat, sunt ca o umbră …

Numa bine …

Articol etichetat cu:, ,

Ganduri si impresii pentru "Puterea miraculoasă, darul Adrianei!":

  1. Jorjette C adaa_
  2. Jorjette C adaa_
  3. Jorjette C adaa_
  4. Jorjette C adaa_
  5. Jorjette C adaa_
  6. Jorjette C adaa_
  7. Jorjette C adaa_
  8. Jorjette C adaa_
  9. Jorjette C adaa_
  10. Jorjette C adaa_
  11. Jorjette C Ana-

Care este gandul tau?