Proiectul Alpha – iluzionistii care imita mediumii

(continuare partea 3)

Era momentul ca Randi şi cei doi complici să-şi dezvăluie maşinaţiunile. Ceea ce au şi făcut în cadrul unui colocviu ţinut în 1983 la Buffalo (universitatea statului New York), cu tema „Ştiinţă, scepticism şi paranormal”, în prealabil, el a prezentat originile şi consecinţele proiectului Alpha în Skepticat Jnquirer, o revistă lunară americană care publică frecvent articole despre ştiinţele false. Printre altele, Randi arăta modul în care Steve Shaw şi Michael Edwards îi păcăliseră pe Phillips şi echipa acestuia în mai multe ocazii. (Cu cât metodele erau mai grosolane, cu atât ele erau mai eficiente…)

De exemplu, în problema citirii plicurilor sustrase vederii, acestea erau închise doar cu nişte agrafe. întrucât Ii se permitea să se izoleze, Shaw şi Edwards aveau tot răgazul să scoată agrafele, să ia cunoştinţă de conţinut şi apoi să Ie pună la loc… într-o zi, din stângăcie, Michael Edwards a rătăcit două agrafe. El a avut tupeul să desfacă plicul sub ochii controlorului său. Acesta din urmă nu a pus Ia îndoială buna-credinţă a lui Edwards, atât părea de grăbit sa cunoască rezultatul testului: această grabă a fost pusă pe seama motivaţiei.

În experienţa de „pensografie”, înşelăciunea este la fel de mare. Steve Shaw îşi însoţea prestaţia cu câteva pase magnetice, concentrându-se asupra obiectivului camerei video. Aceste pase, precum şi privirea fixă aveau drept scop să atragă atenţia celor ce-1 urmăreau asupra unor fapte şi gesturi gratuite, în timp ce, cu mâna stângă rămasă liberă, Steve manevra unul dintre butoanele de reglaj, situat pe o latură a aparatului. Utilizat curent de către iluzionişti, principiul missidirection constă în a disimula gestul activ printr-un mic şiretlic. Pasele prezintă şi avantajul, pentru producătorul de miracole, că poate să fie foarte aproape de aparatul ce trebuie manipulat fără a trezi nici cea mai mică bănuială.

După ce Otto Schmitt ia încredinţat ceasul, Michael Edwards a fost foarte încurcat… Dar cum nimeni nu-1 obliga Ia o acţiune imediată, el s-a hotărât sa bage ceasul în buzunar şi să aştepte o ocazie propice. Ea s-a ivit în pauza de masă. La bufet, Edwards a luat un sandvici, a ascuns ceasul în el şi a pus totul în cuptorul cu microunde aflat la dispoziţia clienţilor. Şi astfel s-a dereglat ceasul cu afişaj numeric.

În ceea ce-l priveşte pe Steve Shaw, ca să reuşească printr-o simplă atingere să îndoaie tije metalice încastrate într-un bloc, el nu a stat mult pe gânduri. Constatând că jocul barei în şanţul ei permitea să o pivoteze şi, apăsând pe unul dintre capete, să facă pârghie cu el până când celălalt capăt ieşea din placă, el a distras atenţia examinatorilor, a apucat tija, a îndoit-o şi a pus-o la loc în şanţ, având grijă să nu se vadă curbura din locul unde stăteau spectatorii; apoi a rotit foarte încet tija, astfel încât să pară că ea se îndoaie sub ochii persoanelor prezente. Si din nou isprava a fost pusă pe seama paranormalului. îndoirea de la distanţă a obiectelor aşezate pe o masă era numai un joc de copii pentru mediumii noştri, care profitau de momentele de neatenţie ale celor care-i urmăreau. în ce priveşte operaţia cu „fuzibili”, frauda nu prezenta nici cea mai mică dificultate: întrucât cei doi subiecţi aveau acces la dispozitivele eiectrice, ei substituiau fuzibilul nou cu unul defect… Incapabili să conceapă subterfugii atât de grosolane, Phillips şi colaboratorii săi nu mai înţelegeau nimic. Cei doi subiecţi de experienţă au rămas trişori până la sfârşit, dând dovadă de un aplomb formidabil.

Cum să faci să se învârtească o morişcă de hârtie daca nu suflând în ea? Clopotul de sticlă, aşezat pe un suport col-matat cu folii de aluminiu, făcea imposibilă, la prima vedere, o acţiune atât de simplă, de eficace şi de directă. Dificultatea a fost depăşită totuşi, datorită acestor folii de aluminiu care creau o soluţie de continuitate între sticlă şi şanţul din lemn. Steve şi Michael au plasat acolo, camuflata într-o folie, o bilă mică, astfel că, la cea mai uşoară respiraţie, morişca de hârtie se punea în mişcare.

Astfel, fiindcă nu şi-a luat toate măsurile de precauţie necesare într-un domeniu care era totuşi al său, un fizician a fost ridiculizat… Henri Broch şi Michel Rouze, care descriu „Proiectul Alpha” în numărul 796 al publicaţiei Science et Vie (din ianuarie 1984), evocă precedente la fel de nefericite, dar mult mai ilustre: „Chiar şi spirite atât de distinse, precum Richet, Crookes şi James, au fost păcălite cu false fantome din tifon şi sârmă. Vom conchide că, în acest domeniu, fericiţi sunt cei care nu cred.” La care noi adăugăm că, oricât de avizat a fost, „Proiectul Alpha” nu dovedeşte nimic. Iluzioniştii au ştiut întotdeauna să reproducă performanţele mediumilor cu efecte fizice.

<< Partea 2Partea 1 >>

Articol etichetat cu:, ,

Care este gandul tau?