Prinţii şi miniştrii diavolului

Prinţul Morţii, Eurynom, nu e cu nimic mai prejos decât Belzebut în ceea ce priveşte oroarea: acoperit de răni purulente, e îmbrăcat cu o veche blană de vulpe; are colţi lungi, care-i permit să se îmbuibe cu cadavre. Moloh, prinţul Ţării Lacrimilor, se delectează cu durerea mamelor care-şi văd copiii murind. Pluton, prinţ al Focului, guvernator al Ţărilor în flăcări, se ocupă mai ales de damnaţi, pe care îi pune la treabă ca pe nişte ccnaşi. Pan este prinţul Incubilor (demoni masculi care abuzează de femei în timp ce ele dorm), în vreme ce Lilit este prinţesa Sucubilor (pandanţii lor femele). Şeful dracilor mărunţi şi al servitorimii diabolice, inspector general al Magiei Negre, este Leonard. Se mai numeşte şi Marele Negru. Stăpân al sabatelor, el le prezidează cu demnitate, ca un ţap negru, uriaş. Are trei coame, urechi de vulpe, barbă de capră. Vrăjitoarele îl adoră sărutându-i fundul (în formă de faţă), ţinând în mână, ca şi moş Ubu, o lumânare verde. Baalberit este stăpânul Alianţelor, secretarul general şi arhivarul Infernului. Jean Wier face din el un mare pontif, alţii n-o fac, astfel că părerile specialiştilor sunt împărţite. Arhidiavoliţa Proserpine domneşte ca o suverană peste spiritele rele.

Miniştrii Diavolului sunt Adramelec, Astarot, Nergal, Baal şi Leviatan. Preşedinte al înaltului Consiliu al diavolilor, Adramelec cumulează diferite funcţii: el este, între altele, marele cancelar al Infernului şi intendent al garderobei Satanei. Ia înfăţişarea unui catâr cu tors uman şi cu coadă de păun. Demon al bogăţiilor, mare trezorier al Infernului, Astarot „are dreptul de a-şi spune părerea când i se propun legi noi, deşi nu este membru al Consiliului Infernal” (Collin de Plancy, Dictionnaire infernal, 1818). Dar poate că nu trebuie să credem nimic din toate acestea. Ca atâţia alţi prinţi şi demnitari ai tenebrosului ţinut, el este cavaler al Ordinului Mustei. Unii demonologi văd în Astarot marele duce al Occidentului Infernului. Slab şi nud, el călăreşte un dragon; este reprezentat cu o viperă în mână şi purtând o coroană, precum un înger. Citeşte în trecut, în prezent şi în viitor. Arta, plăcerea şi viciul său: să surprindă dorinţele cele mai secrete ale fiinţelor umane. Emană o duhoare îngrozitoare.

Nergal, se spune uneori, este un demon de rangul doi. Ceea ce nu-l împiedică să fie şeful poliţiei secrete a Infernului. Îi datorează lui Belzebut faptul că este „întâiul spion onorific”. Baal, Bel sau Belus, mai întâi divinitate supremă a fenicienilor şi a cartaginezilor, căruia i se ofereau ca jertfă copii pentru a face recoltele bogate şi a provoca înfrângerea duşmanului, el a devenit în lumea creştină comandant al armatelor infernale. Şaptezeci de legiuni i se supun fără să crâcnească; domneşte peste toată partea orientală a Infernului; este mare-duce şi mare-cruce în Ordinul Mustei. Are trei capete: de broască râioasă, de pisică, de om încoronat. Membrele lui gigantice sunt picioare de păianjen. Conferă şiretenie şi invizibilitate tuturor celor care îl evocă.

Mare amiral — dar unde i s-au dus oare vasele? – Leviatan captează atenţia fidelilor săi prin faptul că minte şi înşeală. Ambasadele Infernului sunt în număr de şapte: prima, în Franţa, este condusă de Belfegor; celelalte se află în Anglia, Italia, Rusia, Spania, Turcia şi în Elveţia, fiind reprezentate de, Mammon, Belial, Rimmon, Tamuz, Hutgin, Martinet. („Celelalte ţări de pe glob, notează – pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios – Collin de Plancy, nu depind aşa de mult de Belzebut ca el să trimită acolo ambasadori permanenţi.”) În afară de darurile pe care ţi le face, Belfegor te va transforma în inventatorul cel mai genial din toate domeniile. Dar, atenţie! Dacă de felul lui este urât, bărbos, încornorat, dacă are gheare ascuţite, el apare însă, uneori, şi ca o tânără seducătoare…

<< Partea 1Partea 3Partea 4Partea 5Partea 6 >>

Articol etichetat cu:, ,

Ganduri si impresii pentru "Prinţii şi miniştrii diavolului":

  1. Jorjette C Bogdan

Care este gandul tau?