Povestea mea de mărţişor

Astăzi, în vizita mea „matinală” pe blogurile pe care le citesc am descoperit o leapşă de mărţişor de la 3editorial.

Nu mi-a trebuit prea mult timp să-mi amintesc o poveste care mi s-a întipărit în minte de mărţişor, mi-am amintit chiar 2. Eu m-am născut şi am copilărit în Suceava, aici tradiţia spune că fetele dau la băieţi un mărţişor de 1 Martie, iar băieţi dau fetelor o floare  de 8 Martie (sau altceva – bomboane, ciocolăţele, felicitări).

Cu ocazia acestui articol vă urez la toţi o primăvară plină de dragoste şi culoare, de muzică şi voie bună! Un mărţişor special se îndreaptă către prietenul noostru drag Paul Pădurariu, căruia îi urez astăzi LA MULŢI ANI şi să ne trăiască! Să ne citim, maestre!!

Aceste 2 poveşti au avut loc prin clasele I-IV, nu imi mai amintesc exact când anume. Mama mea pe vremea aia lucra la o fabrică şi ea era cea care calcula salariile oameniilor care munceau acolo, aşa că de 8 Martie primea muulte mărţişoare – de fiecare dată o aşteptam acasă cu sufletul la gură să văd ce mărţişoare a primit. Ce-mi plăcea, era faptul că pe lângă mărţişoarele standard care se găseau în comerţ, primea multe mărţişoare făcute manual. Eu, le puneam la păstrare, aveam un fel de caieţel în care pe fiecare pagină îmi puneam cu ace câteva mărţişoare, şi aşa în anul ce urma eu eram cea care avea mărţişoare diferite, atât între ele, cât şi faţă de cele ale colegelor. Plus, când venea ziua de 1 Martie nu trebuia să mai dau bani pe mărţişoare. Era frumos, îmi amintesc că în seara precedentă, îmi scoteam caieţelul, mă uitam peste mărţişoare şi le alegeam pe cele pe care vroiam să le dăruiesc şi le puneam într-o punguţă şi mai apoi direct în ghiozdan. Bineînţeles, cel care mi se părea mie cel mai frumos mărţişor, era al meu. În ziua de 1 Martie, cât şi în cea de 8 martie parcă toţi eram mai aranjaţi, eram mult mai veseli şi mai frumoşi, eram curioşi şi bucuroşi că primim şi dăruim.

Şi încă o chestie drăguţă, într-un an mi-am dorit ca de obicei să fiu unică, şi m-a ajutat mama cu materiale şi am făcut câteva felicitări, în care am scris câteva cuvinte frumoase dedicate venirii primăverii, şi câte un mărţişor. Şi era în clasă un coleg de care îmi plăcea, era născut la o zi distanţă de mine, şi i-am scris în felicitare undeva la final că-l iubesc. Vă daţi seama că vreo săptămână n-am avut curaj să vorbesc cu el, cu atât mai puţin să mă uit la el. După  vreo săptămână i-am trimis un bilet în care i-am spus că a fost o glumă şi totul a revenit la normal – deşi nu era o glumă pentru mine, îmi plăcea foarte mult de el.

Şi acum îmi amintesc cu nostalgie de anii frumoşi ai copilăriei, ani în care am învăţat atât de multe lucruri, în care ne-am bucurat de atât de multe lucruri mărunte.  Mărţişoarele erau mici daruri, mici simboluri care în inima nostră însemnau foarte mult!!

Că am terminat cu povestirile mele, dau leapşa mai departe, aceea de a scrie o întâmplare memorabilă, plăcută sau mai puţin plăcută care a avut loc în ziua de 1 Martie, fie că aţi dăruit sau aţi primit mărţişoare. Leapşa se duce mai departe la Vreauultimulloc, Patobasil, Florin Moroşan , deşi a mai primit această leapşă, şi la Derscanu . Aştept cu nerăbdare să vă citesc poveştile.

 

Articol etichetat cu:, , ,

Ganduri si impresii pentru "Povestea mea de mărţişor":

  1. Jorjette C Florin Morosan
  2. Jorjette C Pato Basil
  3. Jorjette C Laurentiu
  4. Jorjette C Daniela

Care este gandul tau?