Poate ştiinţa să explice conştiinţa?

ce este constiinta

Ei bine, depinde la ce aspect al conştiinţei se face referire. Momentan, abordarea ştiinţifică evidenţiază comportamentul biologic, anatomic, al nostru şi nu ce este conştiinţa însăşi. Studiile vorbesc despre ce se întâmplă în noi atunci când folosim conştiinţa, dar nu pot spune nimic despre ce este ea, sau dacă este ceva.

Psihologia studiază îndeaproape conştiinţa dar tot ceea ce a reuşit până acum este să aducă modele care să poată ajuta la compararea funcţionării conştiinţei. Asta este foarte ciudat pentru că modelele precum telefonul (analogia lui Watson), computerul sau statuetele nui Descarte sunt pe departe a fi părţi din conştiinţa noastră. Exteriorul nostru nu oglindeşte perfect interiorul nostru, ba chiar sunt omise aspecte ce ştiinţa le numeşte intime.

Un exemplu bun ar fi atunci când te uiţi la o maşină. Vezi maşina, ştii ce face, cum funcţionează, dar pentru tine ea capătă şi un înţeles. Acest înţeles provine din conştiinţă, dar el uneori apare deşi nu este prezent acolo în creier înainte. Un alt exemplu ar fi atunci când eu înţeleg ceea ce spui tu, dar apare o a 3 a persoană care înţelege altfel. Spun acestea fără să duc înţelesul la corect sau incorect ci pur şi simplu la diversitate.

Aşadar ştiinţa este într-un impas, întrebarea defapt este “Are ştiinţa vreun motiv să explice conştiinţa?

ce-este-constiinta

Conştiinţa este prima manifestare a noastră ca fiinţe umane, apare în noi şi asta ne dă clar un răspuns, ea este în noi nu în exteriorul nostru. Cu toate acestea, ştiinţa nu o poate scoate pentru că ea în primă fază nu există ci apare, conştiinţa umană se construieşte, deci tot ceea ce poate oferi ştiinţa este legat de mecanismele funcţionării, dar nu şi sursa sau baza conştiinţei.

Pe baza acestei realităţi ştiinţa actuală nu poate decât să accepte ideea că conştiinţa este rezultatul unui mecanism fiziologic, că este afectată de acţiunea directă biologică sau anatomică, deşi acceptă şi ideea că nu ştie mai nimic de unde apar imformaţiile noi din conştiinţa noastră atunci când ceea ce avem nu descrie mereu rezultatul evoluţiei nostre.

Conştiinţa are alături o altă “anomalie” a organismului uman, anume, imaginaţia. Ştiinţa îi dă târcoale şi ei, dar din păcate, la fel, se poate vorbi doar de cum funcţionează biologic, anatomic, dar nu poate spune mai nimic despre ce anume o aduce sau de unde anume aduce ce aduce!


Acest articol a fost actualizat recent pe

de către

cu tematica

Despre autor

Avatar Jorjette C

Păreri și impresii:

13 răspunsuri la „Poate ştiinţa să explice conştiinţa?”

  1. Avatar Eu_Pseudonim
    Eu_Pseudonim

    poate vom auzi de tine in viitoru` apropiat, pe protv: Cristescu Bogdan, nominalizat la premiile oscar.
    Si nu glumesc!

  2. Avatar Eu_Pseudonim
    Eu_Pseudonim

    te convoc la ceva: gandeste-te la un model de PM, eu am deja cateva. unul e copilaresc, dar e un inceput o sa o rog pe “jorjette” sa ti-l arate.

    1. Acum, să nu las liber aici deşi am discutat pe mess deja. Ideea mea este bazată pe circulaţia aerului cald şi rece, o casă cu pereti dubli, între ei fiind plasat sistemul de circulatie a aerului cald inclusiv niste elicii care se rotesc in punctele unde ceele doua tipuri de curenti se intalnesc. Prin aplicrea ideii lui tesla, transform miscarea de rotatie în curent electric cu ajutorul bobinelor. Curentul generat se inmagazinează în materii si este folosit si la consum in casa dar si la generarea de aer cald daca afara este rece sau aer rece daca afara este cald. In joc intra si alte elemente nu doar aerul, cum ar fi si pamantul si focul si apa. apa poate raci usor aerul, mai ales o apa de izvor, pamantul pastreaza si umiditate dar si caldura … focul, caldura ce o generează, deocamdata o vad doar în încalzirea unor metale pentru a genera caldura …

      E un proiect măreţ dar să ştii că l-am făcut pentru că e util pentru mine. Poate pentru alţii nu e sau nu este important deloc!

  3. Avatar Eu_Pseudonim
    Eu_Pseudonim

    hehe, intreaba-l pe rockefeller treaba asta si vezi ce-ti raspunde.
    stiai ca 1% din pupulatia globala detine 40% din resursele lumii? (ex: coca cola detine majoritatea izvoarelor cu apa potabila).
    Ar fi prea frumos ca statul sa ne invete, dar ei considera ca suntem prea prosti, nu am invatat la scoala gata! sau poate le e frica ca se distruge economia iar populatia devine sef. numa` de bani este vorba, bani peste tot.
    Tu daca ai face parte din grupul Bildenberg ai gandi ca si ei?

    1. Cu siguranţă aş gândi ca ei. Ştii, noi facem parte din ceva tocmai pentru că avem ceva în comun cu grupul. Noi suntem noi pentru că suntem fiecare ca noi, ei sunt ei pentru fiecare este ca ei. Adică cum să spun, e logic să faci parte din poliţie cand esti politist! Corupţia nu e la unii ci e la toţi, diferenţa e că unii nu au experimentat-o încă. Totul stă între ei şi noi. În grupul noi există iar un sitem ei şi noi.

      Apropo, ideea asta cu noi şi ei o am clarificată din cartea lui Anatol Basaram, Viata care ne trăieşte. O ştiam şi înainte, dar el a vorbit-o atât de clar încăt nu o mai pot uita, am conştientizat-o profund pentru că din acest joc mi-am dat seama că trebuie să scap, să termin o dată cu noi şi ei, care dus la apogeu înseamnă chiar bine şi rău!

  4. Avatar Eu_Pseudonim
    Eu_Pseudonim

    “Ştim ceea ce nu ştim doar că nu ştim că ştim … cam aşa ar suna, hm?”
    Foarte bine zis, la scoala esti invatat sa “nu sti ca stii” prin inghesuirea in minte si acceptarea la nivel inconstient a informatiei. Daca nu ai bagat-o in cap —-> nota mica —–> esti prost. Si asa reuseste societatea sa suprime creativitatea. Citisem undeva ca logica, rationamentul, gandirea critica sunt doar niste ustensile, ele in esenta nu reprezinta adevararuri (ca si cu numerele). Daca te rezumi numai la emisfera stanga devii un mic robotel care nu poate vedea vreo legatura mai complexa (a se observa metaforele).
    Ambele emisfere ar trebui sa coexiste la un nivel constient. Dar daca Dumnezeu mi-ar zice : “Ba baiatule, eu iti dau tie o singura emisfera, alege-o!”
    Atunci as alege emisfera dreapta. Le aseman cu YingYang, partea alba are un strop de negru, iar cea neagra un strop de alb. Asa s-ar putea explica mintile care au orizonturi inguste.
    De altfel, cum ai putea inventa ceva ce nu exista? Sau cum ai putea intr-un joc de masini sa zbori cu elicopterul? Nu ai putea…
    Si acu` sa deschid un nou subiect: Perpetuum Mobile, cred ca ai auzit de el. E un aparat pe cat de simplu, pe atat de complex. Toti fizicienii zic ca asta-i o utopie si ca nu exista un Perpetuum Mobile cu randament 100% si care sa produca energie la infinit. Insasi definitia zice asa : Un aparat care produce energie la infinit, din nimic sau eventul dintr-un stimul exterior exercitat asupra lui o singura data. Si totusi Nicolae Vasilescu-Karpen (n. 10 decembrie (s.v.)/22 decembrie 1870, Craiova — d. 2 martie 1964, București), un academician roman a inventat un PM. Cele mai moderne pmuri de speta a 2a (ca al lui) dureaza maxim 5-10 ani. AL LUI CONTINUA SA MEARGA SI AZI, DUPA 60 DE ANI DE LA INVENTARE.
    eh da` ce sa creada mintile inguste…

    1. Pentru mine clar este faptul că noi nu avem voie, nu ne este permis să facem multe lucruri. O zicală veche spune, dacă îi dai omului un peşte, doar atunci i-ai potolit foamea, dar dacă îl înveţi să pescuiască, i-ai asigurat hrana pentru toată viaţa. În zilele noastre această faptă înălţătoare, plină de dragoste omenească, omenia la care face referire, este înăbuşită de prezanta manifestare a oamenilor. Se preferă ca celui nevoiaş să i se dea ce are nevoie şi nu este învăţat să îşi facă singur. Ce ar fi dacă în loc să cumpărăm energie de la stat, el statul ar organiza cursuri plătite sau nu, pentru a învăţa oamenii să îşi facă surse gratuite de energie? Cum ar fi dacă companiile petroliere ar organiza sau ar sprijini inventatori si invenţii, pentru a găsi şi utiliza numai surse naturale, gratuite? Un cum ar fi am găsi în orice domeniu, şi totul se petrece defapt aşa cum se petrece iar acest cum ar fi e doar un adevăr cu care toţi rezonăm, tuturor ni se pare în regulă, dar nu îl abordăm. Desigur, toţi spun, nu e vina noastră ci a lor! Noi versus ei!

      Ştii cum se cerne făina? Cu sita, pui făina necernută în sită, şi într-o mişcare de pendulare, făina se cerne. Cade făina fină, după sită, iar în sită adică pe partea principală, rămâne neghina, mizeria, murdăria, tot ce noi nu folosim! Viaţa ce o trăim, mama pământ, universul, natura, este un fel de sită, uşor uşor lucrurile se cern şi noi cei care ajungem să trecem de sită, pe partea cealaltă ne vom bucura de noi, cei care nu, rămân cu neghina, rămân să trăiească cu ei! Precum făina, pentru a trece de partea cealaltă, nu merge în mod natural, bobu de grău nu trece, trebuie prelucrare, trebuie lucru, trebuie să fim precum făina, albi, puri, în egalitate, împreună cu alţii, şi vom curge firesc prin sita vieţii trezindu-ne deodată în locul în care nu mai avem ce comenta, nu mai vedem băţul din ochii celuilalt etc.

  5. Avatar Eu_pseudonim
    Eu_pseudonim

    Dupa parerea me de om fara nicio specializare in domeniu, constiinta se afla in subconstient. In subconstient Dumnezeu a pus toate informatiile de care avem nevoie, dar noi folosim doar partea logica, deci suprimam subconstientul. De aici si fenomenul “Evrika”, cand Arhimede se afla in baie (era relaxat si avand in vedere ca folosea preponderent partea stanga a creierului, in timpul baii a activat si partea dreapta si le-a egalizat.)
    Si astfel a scapat o informatie din subconstient.
    Constiinta s-ar putea si ea sa se afle pe acolo si ne influenteaza mai direct..

    1. Interesant punct de vedere, chiar că “Evrika” este un fenomen. În acelaşi timp există o conexiune între noi şi tot, ceea ce face prea puţin posibil localizarea fixă a conştiinţei, doar în noi. Şi eu într-o anumită măsură cred că avem un “hard disk” extern, căci de prea multe ori mi se confirmă că ceva în minte îmi vine şi nu era înnainte în minte. Uneori ceea ce cunoaştem, ştim de mai demult, în prezent doar acceptăm sau doar recunoaştem că aşa este, ca de exemplu orice lucru pe care îl înveţi să îl faci, atunci când începi să faci ceea ce ai învăţat să faci, e ca şi cum împlineşti cunoştinţele tale, pe care le aveai deja în minte. Apoi totul se rezumă la practică, rumegarea face ca orice acţiune să prindă o tentă de normal, obişnuit, poate banal, ca într-un final să râvnim tot după ceva nou! Într-o măsură, noul este vechi, doar că raţiunea şi logica noastră nu poate accepta asta, ea nu înţelege căci nu poate dovedi că ştia ceea ce ştie înainte să spună că ştie! Ştim ceea ce nu ştim doar că nu ştim că ştim … cam aşa ar suna, hm?

Dă-i un răspuns lui Eu_Pseudonim Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *