Numele Isteriei – o altfel de istorie a maladiei isterice (3)

Tratamente false

Isteria se recomandă şi prin lipsa de modificări organice, care reclamă întotdeauna false tratamente. Revenind la papirusul Kahoun, aflăm ca modalitate de a atrage uterul în jos, fumigaţiile vaginale cu plante aromate şi atractive, în paralel cu contra-fumigaţii cu plante repulsive, aplicate din direcţie opusă. Aceste manevre conduc la “ademenirea” uterului din partea superioară a corpului, unde se presupunea că se află.

În anul 1910, după 4000 de ani, tratatele de farmacologie recomandă, încă o dată, tratarea isteriei prin fumigaţii cu Assa foetida sau cu valeriană. Astfel, fumul, ca imagine a relatiilor dintre pământ şi cer, dintre jos şi sus, este chemat să opereze în chiar propriul său spaţiu, restabilind ordinea firească a spaţiului şi timpului corporal.

Pseudociesis

Anamneza Isteriei ne face martorii unui pseudociesis, care însă, în ciuda prefixului, a condus la o naştere – psihanaliza, (re)descoperirea inconştientului. De aceea ne putem întreba care este filiaţia reală: isteria la originea inconştientului sau inconştientul la originea isteriei ? Este oare întâmplător faptul că isteria este responsabilă cu naşterea psihanalizei ? De la Emmy von N, a cărei exclamaţie către Freud, datată 1 mai 1889 – “Nu vă mişcaţi ! Nu mai vorbiţi ! Nu mă atingeţi !”- a brevetat metoda asociaţiei libere, la Miss Lucy R., Anna O (Bertha Pappenheim), Katarina, Dora, Cécilie, Elizabeth v. R., isteria profilează corpusul clinico-teoretic al psihanalizei. Isteria nu pune numai problema originii dorinţei şi a dragostei (după Pascal Herlem) ci şi a originii instrumentului datorită căruia o putem mai bine înţelege.o-viata-de-caine

Principiul incertitudinii

Fără a putea defini o filiaţie, Isteria şi inconştientul, Isteria şi sinele, au referinţe comune substanţiale – istoria isteriei se apropie de definiţia proceselor primare: isteria acoperă simultan totul şi nimic, este permanent identică cu sine fără a rămâne aceeaşi, moare dar este încă vie. Poate tocmai structura isteriformă a istoriei isteriei este proba cea mai convingătoare că nimic nu s-a schimbat timp de 4000 de ani, nici în ceea ce priveşte prejudecăţile, nici în ceea ce priveşte cunoaşterea şi că unicul lucru care rămâne îl constituie cercetarea propriilor noastre incertitudini – în maniera lui Heisenberg – având în vedere că tentativa de a ne face o imagine despre Isterie poate fi suficientă pentru a-i falsifica realitatea.

<< Partea 2Partea 1 >>

Care este gandul tau?