Numele Isteriei – o altfel de istorie a maladiei isterice (2)

Tentative de suicid

Tentative de suicid, pentru a descărca brusc angoasa acumulată – şi pentru a fi de fiecare dată salvată. Conceptul de maladie isterică dispare odată cu întregul curent medical naturalist, în momentul instaurării doctrinei augustiniene, cu a sa inapetenţă pentru secualitate, atribuită figurii răului.

Extazul apolinic al antichităţii se numeşte acum posesiune diabolică, iar manifestările somatice spectaculare ale isteriei sunt interpretate ca marca satanei. De astă dată Isteria este salvată de Paracelsius, în secolul XVI, care evocă pentru prima oară, paralel cu “interpretarea diabolică” augustiniană, originea psihologică a maladiei isterice pe care o denumeşte -chorea lasciva.

În 1980, odată cu apariţia Manualului pentru Statistica şi Diagnosticul Tulburărilor Mentale, ediţia a III-a, Isteria comite cea mai recentă tentativă de suicid, fiind “dezintegrată” într-o serie de diagnostice cuprinse în categoriile tulburărilor somatoforme şi a tulburărilor disociative (tulburarea de conversie, tulburarea de somatizare, personalitatea multiplă, amnezia psihogenă etc.).

casuta-din-copac

Oare astăzi, la aproape 10 ani de când DSM a desfiinţat-o, ne putem imagina mormântul Isteriei pe care să fie gravat: “2000 a.Ch. – 1980” ? De fapt, Isteria nu poate fi atinsă decât de acest gen de moarte rituală şi aceasta în aşteptarea unei noi recunoaşteri. Emblema aşteptărilor sale mereu împlinite o reprezintă clădirea care a găzduit clinica lui Charcot (atât de importantă pentru Freud). Clădirea disonant nerenovată în peisajul Salpetričre-ului, se încăpăţânează parcă să rămână un memento al “renaşterilor” sale (foto 2). De fapt, în chiar demersul psihanalitic, un principiu major enunţă nevoia unei renaşteri rituale ca preţ al unei morţi – pentru a trata şi vindeca isteria, trebuie creată o nouă isterie artificială.

Tulburări conversive

Tulburările de conversie ale Isteriei îi deplasează permanent înfăţişarea “de jos înspre sus”, de la “matrice” la şarpe. Motivul deplasării ascendente însoţeşte lunga istorie a maladiei: din papirusul Kahoun şi Ebers aflăm că etiologia isteriei ţine de “o deplasare a matricei aflată în stare de inaniţie” spre partea superioară a corpului, în scopul de “a regăsi umiditatea şi prospeţimea”.

În 1820, Georget, care poate fi încadrat curentului neurologic convulsiv, descrie nimfomania ca o entitate nosografică desprinsă din isterie. Se arată că în cazul nimfomaniei putem constata existenţa unei deplasări ascendente a părţii de jos a corpului. Problematica deplasării de jos în sus o întâlnim în peisajul oferit de yoga. Kundalini este descrisă concomitent sub forma unui şarpe, a unei zeiţe şi a unei “energii”, Iar Jung o consideră un “curent emoţional”. Acest “curent emoţional” trebuie să străbată de jos în sus cele şapte cakra – cele şapte centre ale conştiinţei.

Relaţia dintre isterie şi figura şarpelui apare în varii contexte culturale. Devereux aminteşte de maladia imu a populaţiei Ainus, care se încadrează cu certitudine în isterie. Tulburarea se declanşează la simpla exclamaţie “şarpe !”, fie că există sau nu un şarpe, real sau de jucărie, în vecinătate – şi aceasta într-un loc în care şerpii veninoşi nu sunt frecvenţi. La populaţia indienilor mohave întâlnim două explicaţii ale maladiei hikwi:r (încadrabilă aceleiaşi categorii). Şamanul Ahma Huma:re spune : “În anumite lacuri trăieşte o specie de şerpi de origine supranaturală al căror şef are două capete, câte unul la fiecare extremitate. Dacă acest şarpe atacă o persoană, fie în viaţa reală, fie în vis, victima capătă maladia hikwi:r”. Şamanul Hivsu: Tupo:ma are însă o altă părere : “Dacă în timp ce înoată împreună, o femeie se împreunează în apă cu un bărbat, ea va lua maladia”. Simbolismul secual al primei explicaţii este dezvăluit de cea de a doua, situată într-un palier de suprafaţă, asumat de şaman în discuţia cu cercetătorul. Iată cum floridul simbolism ofidian se adresează şi figurii Isteriei, trimiţând către spaţiul oedipian.

În mitologia românească întâlnim o boală cauzată de şarpe care “intră în gura omului”. Aceşti şerpi ascunşi în stomac, poartă boli şi dureri. Pentru a fi alungaţi se spune că omul bolnav trebuie ţinut cu capul în jos, deasupra unui vas cu lapte abia fiert; atras de aburii acestuia, şarpele iese din stomac şi se repede la lapte. Asemănarea cu tratamentele isteriei în care uterul este atras la locul său prin fumigaţii cu plante atractive, de care vom aminti, este frapantă. Este de remarcat faptul că, în 1670, Thomas Willis, leagă originea tulburării isterice de existenţa unor “spirite animale” în om. Imaginea metaforică a migraţiei uterului sau a unei “energii” înspre partea superioară a corpului, trimite, după Pascal Herlem, la un loc comun, la o confuzie între organele secuale şi reprezentările dorinţei. Melanie Klein interpretează această confuzie în ordinea identificărilor originare – de reminiscenţele de care suferă istericul se poate articula o confuzie fantasmatică între partea de jos şi cea de sus a corpului. Există în ontogeneză o perioadă când spaţiul şi timpul corporal se conţin reciproc; acest moment este responsabil cu comutativitatea direcţiilor. După Freud, simptomatologia isteriei reflectă capacitatea la deplasare a zonelor erogene, capacitate manifestată în orientarea şi identificările originare ale copilului. Klein este de părere că identificarea constituie o etapă preliminară formării simptomului; tocmai această identificare permite istericului să opereze deplasarea caracteristică de jos în sus. Jean-Michel Petot dezvoltă această idee arătând că fenomenele de conversie isterică au drept condiţie specifică refularea precoce, la finele primului stadiu al identificărilor originare, în perioada de intricare a proceselor de investire a jumătăţii superioare a corpului cu procesul, deja început, al investirii obiectelor exterioare, pornind de la identificarea lor cu zone ale corpului. Astfel descărcarea angoasei prin inervaţie somatică trimite la faza în care zonele corpului sunt echivalente ca valoare a plăcerii libidinale.

<< Partea 1Partea 3 >>

Care este gandul tau?