Numele Isteriei – o altfel de istorie a maladiei isterice (1)

Termenul „isterie” rezistă de multă vreme injuriilor timpului şi ale omului. Jean Martin Charcot

Din Egiptul faraonic, odată cu papirusul Kahoun, în jurul anului 2000 a.Ch. şi până astăzi, isteria apare, în decursul celor 4000 ani de istorie, ca o entitate autonomă, care, printr-o mişcare auto-referenţială, se re-prezintă pe sine prin chiar tabloul simptomatic care a consacrat-o.

Teatralism

Se vorbeşte despre teatralismul istericului, care corespunde, în diverse grade, unei confuzii între fantasmă şi realitate, dar nu se vorbeşte despre teatralismul Isteriei care corespunde unei confuzii etimologice originare, confuzie al cărei act de naştere este emblematic: isteria „şi-a ascuns” originea etimologică – husteros, hysteros, pentru a se identifica cu un rol, care chiar dacă nu i-a aparţinut, a consacrat-o – hustera, hystera. În limba greacă termenul isterie are deasemeni două forme gramaticale – una substantivală – hystera (cu semnificaţia de matrice, uter) şi cealaltă formă, adjectivală – hysteros (semnificând – cel ce vine după, urmează – anume – mai târziu, postum -, -aprčs-coup -). S-a descoperit că adjectivul hysteros a fost termenul originar, din care a derivat substantivul hystera.Poate constitui o simplă coincidenţă faptul că semnificaţia originară a termenului isterie este aprčs-coup ? Deplasarea şi conversia cauzei cu efectul recomandă isteria de la bun început; ascunderea originii şi identificarea cu semnificaţia secundară au determinat prejudecata care alătură cu necesitate isteria femininului şi determină ceea ce se poate numi, în istoria acestei maladii, curentul uterin. Un aport important al lui Charcot a fost recunoaşterea isteriei masculine, cu o semiologie precisă. Şi aceasta nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat hazardul – dezafectarea unei clădiri din Salpetriere şi constituirea „cartierului epilepticilor simpli”, prin reunirea epilepticilor cu istericii. Chiar dacă Charcot a demontat prejudecata relaţiei necesare isterie-feminin, curentul uterin şi-a continuat nestingherit existenţa, semn că Isteria nu renunţă la rolurile şi camuflajele sale importante. Şi acest lucru este conţinut chiar în panoul care se găseşte astăzi în „Cartierul Charcot” din Spitalul Universitar Salpetričre – unde este reprezentată una din celebrele şedinţele ale „clinicilor de vineri”, iar pacientul lui Charcot este o femeie…un-cocos

 

Personalitate multiplă

Stări crepusculare, de mare spectacol, corespondente personalităţii multiple, în care istericul, cât şi Isteria, îşi pierd propria personalitate (al cărei contur se sustrage cunoaşterii şi definiţiei) pentru a deveni şaman, vrăjitoare, personalitate charismatică. Afirmaţia lui Galen, din sec.II, este potrivită – „isteria este doar un cuvânt, dar diverse şi nenumărate sunt formele pe care le ia „. Istericul intră în scenă şi îşi oferă corpul ca suport al invizibilului, ca încarnare a schimbării. Iar dacă schimbarea de sine nu este posibilă, rămâne doar schimbarea celorlalţi : subiectul isteric este cel care se supune martiriului, cel care ne relevă miracolul, cel prin care se realizează schimbarea politică. Iar Isteria trece din hainele maladiei în cele ale vrăjitoarei, ale liderului, susţinând din plin normalul social, cu forţa marginalităţii sale.

Partea 2 >>

Care este gandul tau?