Părinţii îşi pierd identitatea în relaţia cu copiii

O să mă opresc asupra unui aspect pe care l-am observat zilele trecute, care se aplică în general mai în toate tipurile de relatii, nu doar în cele de tipul părinte-copil, ci şi în relatiile de tip iubit-iubită, soţ-soţie, prieten-prieten, etc. Am ales să dezvolt primul caz pentru că mi se pare a fi cel mai preponderent.

Idenitatea noastră umană ne este dată de numele pe care îl primim la botez. Părinţii în general se “recomandă” copiilor cu apelativul de ”mama” sau “tata” şi cu diferite alte diminutive. Din punctul meu de vedere, în faţa copiilor, ei prezintă prin aceste apelative doar o latură a lor, o “funcţie” ca să o numesc aşa, şi nu întreaga identitate. Copiii pentru a se simţi însă în siguranţă şi în acelaşi timp independenţi, au nevoie  însă de această identitate pe care cei mai mulţi nu o consideră a fi importantă.

Mulţi probabil vor spune că este nepoliticos să le spui părinţilor pe nume, însă este o metodă de a te adresa întregei sale fiinţe, nu doar acelei părţi care este responsabilă de creştere unui copil. Comunicarea directă trece de filtrele minţii şi se adresează întregului – iar răspunsul este pe măsură – vine din acest “întreg”.

Consider că este important să ne adresăm celorlaţi folosindu-le numele  pentru a realiza o comunicare de la fiinţă la fiinţă, de la suflet la suflet, şi nu de la mamă la copil, de la copil la tată, de la soţ la soţie, de la prieten la prieten şi aşa mai departe. Numele este identitatea noastră, este esenţa comunicării ce face apel la esenţa noastră divină. Primim un nume cu care ne identificăm pe tot parcursul vieţii şi care ne ajută să facem legătura cu identitatea noastră interioară. Respectul nu stă în aceste apelative, ci în felul în care ne “deschidem” în faţa celor cu care comunicăm!

Părinţi, soţi şi soţii, iubiţi şi iubite, prieteni, haideţi să ne arătăm celorlaţi în permanenţă cu această identitate care este numele de botez, fără să ne ascundem după nişte apelative care nu fac decât să ne hrănească egoul! Numele este important!

Articol etichetat cu:,

Ganduri si impresii pentru "Părinţii îşi pierd identitatea în relaţia cu copiii":

  1. Jorjette C Florin Morosan
  2. Jorjette C Alexandra
  3. Jorjette C Alexandrina si copilul Mihai de aproape 4 ani

Care este gandul tau?