Gânduri de Noiembrie

E noiembrie, dar parcă a venit primăvara. Azi am ieşit la pădure ( de fapt ieri), şi, deşi natura se pregăteşte de somn, ne-a întâmpinat cu mare bucurie. Soarele îşi trimite ultimele “puseuri” de căldură. Un grup mare de buburuze ne ţin companie, mai sunt şi tot soiul de păsărele ce n-au plecat pe nicăieri ce cântă alături de Bogdan şi toba lui, mai e şi susurul foşnit al pădurii ce ne cheamă, şi din când în când, se mai aude în depărtare şuieratul mânios al trenului şi forfota oraşului.

Pădurea e paşnică şi plină de pace, de enrgie pură ce curge neîncetat spre noi- e flux continuu.Soarele mă încălzeşte şi mă readuce la viaţă, şoptindu-mi parcă să zâmbesc şi să mă luminez ca el, să strălucesc!

Iarba a început să-ncolţească, e verde, frunzele copacilor au căzut de mult, dar uitându-mă cu atenţie am văzut cum mugurii răzbat sfioşi să iasă la lumină. Nu e minunat?

Încet, mă las purtată de ritmul tobei ce mă duce exact acolo unde vreau eu, trebuie doar să închid ochii…şi plec…Ochi-mi închişi mi-aduc înainte mii de culori pe care mintea nu le poate defini, e un altfel de curcubeu ce se perindă, de parcă ar vrea să mă ia cu el.

Am revenit încet din călătorie, am deschis ochii şi i-am ridicat spre cer, jucându-mă cu norii-  sunt mici şi albi şi le pot da orice formă vreau eu.După un timp, uit de nori şi mă uit pierdută spre cer, văd energia cum circulă, se mişcă- mii de puncte luminoase dansează înaintea ochilor mei larg deschişi învitându-mă şi pe mine în ritualul lor… dar nu, se pare că refuz.

Nu trece mult şi o turmă mică de oi poposeşte în faţa noastră. Asta nu e grav, ci faptul că cei trei câini nu ne mai scăpau din ochi şi aşa ne-au păzit mai mult de jumătate de oră. Am stat, aproape neputând face nimic în aşteptarea plecării lor.Şi aşa, încet, încet, ne-am întors şi no acasă…

Aşa a început săptămâna…

Articol etichetat cu:,

Care este gandul tau?