Ni se întâmplă uneori nouă părinţilor să neglijăm fără voie nevoile copiilor noştri. Motivele sunt diverse: fie nu avem suficient timp să petrecem împreună cu cei mici din cauza serviciului care ne ocupă toată ziua, fie îi lăsăm în grija bunicilor fiind siguri că vor fi bine îngrijiţi în vreme ce noi rezolvăm problemele cotidiene, şi enumerarea ar putea continua.
Sunt însă şi cazuri în care, deşi mama este casnică şi preocuparea ei principală este îngrijirea şi educarea copiilor nu-şi dă seama cât de importante sunt unele lucruri. În toate mediile sociale întâlnim părinţi care se mulţumesc să le asigure copiilor hrana, hăinuţe, să-i trimită la şcoală sau să aibă un acoperiş deasupra capului.
Din păcate toate aceste lucruri nu sunt suficiente pentru ca micuţul să se dezvolte normal. Le asigurăm necesităţile materiale, lucru important desigur, dar nici măcar nu ne mai gândim că poate au şi ei nevoi spirituale, întrebări la care caută răspunsuri. Poate încearcă să stabililească o relaţie specială cu noi părinţii.
Educatia pe care le-o oferim copiilor
Dincolo de necesităţile materiale enumerate mai sus, trebuie să ne preocupe cel puţin la fel de mult educaţia pe care le-o oferim copiilor. Mulţi părinţi sunt iritaţi de mulţimea de întrebări pe care le au cei mici, dar asta nu-i un motiv să-i respingem, să distrugem încrederea lor în noi şi sentimentul de securitate de care au atâta nevoie.
E datoria noastră să le oferim răspunsurile atunci când suntem întrebaţi. Nu trebuie să ne fie ruşine dacă vreodată se întâmpla să nu ştim răspunsul, trebuie să învăţăm alături de copil cum să aflăm acel răspuns. Putem să întrebăm o persoană cu experienţă în domeniul respectiv, putem să folosim o bibliotecă, anumite emisiuni radio-tv sau reviste special realizate pentru a potoli curiozitatea copiilor sau, dacă dispunem de un computer cu acces la internet să găsim răspuns în această impresionantă sursă de informaţii.
Odată cu creşterea nivelului de informaţii pe care îl deţine copilul, şi cu dezvoltarea capacităţii lui sociale (felul în care îşi face prieteni, cum apreciează el oamenii etc.) întrebările pe care ni le va pune vor fi ceva mai dificile. Îşi va dori mai mult, pentru că familia şi prietenii îi vor satisface nevoia afectivă, orele de la şcoală sau cărţile vor acoperi nevoia de informaţii dar … de nevoile lui spirituale nu se ocupă, încă, nimeni. Dacă micuţul a crescut şi s-a dezvoltat într-un mediu familial normal şi dispune de suficiente informaţii va dori cu siguranţă să-şi aleagă singur ceva în care să creadă.
În acest moment avem datoria să-i îndrumam
Atenţie! Nu să-i obligăm să creadă în ceva ce nu vor sau nu înţeleg, să le explicăm exact cum stau lucrurile şi să-i lăsăm pe ei să decidă. Respectându-le decizia le arătăm că avem mare încredere în ei. Credinţa este o latură importantă a fiecăruia dintre noi. Ea uneşte afectivitatea, cu bagajul de cunoştinţe, ne dă speranţă şi optimism. În toate momentele grele ale existenţei noastre vom apela la acest lucru foarte important care ne va ajuta să depăşim mai uşor problemele.
Nici practicarea unui sport nu e un aspect pe care să-l putem neglija. Sportul nu numai ca fortifică organismul dar întăreşte şi spritul de echipă de care avem atâta nevoie. Trebuie să avem în vedere fiecare aspect al dezvoltării copilului nostru dacă dorim ca el să reuşeasca în tot ce-şi propune, să fie fericit şi împlinit.
Lasă un răspuns