Muzicieni mediumi

Ei aparţin unor familii de pictori şi de scriitori spiritişti şi dau frâu liber automatismelor lor psihomotorii. Britanica Rosemary Brown reprezintă cazul contemporan cel mai interesant al acestui tip de mediumi. Într-o seară din toamna anului 1964, obosită după o zi de muncă – o sarcină sub raport social precară ce nu este la înălţimea a ceea ce ea se simte în stare să facă -, Rosemary se aşează la pian cu intenţia de a cânta câteva arii la modă pentru a se destinde.

Deodată, deşi este numai o slabă muziciană ce ignoră aproape complet tehnicile de compoziţie şi de interpretare, îşi simte mâinile alergând pe clape cu o virtuozitate surprinzătoare.

“Cântam, mărturisea ea mai târziu, fără să ştiu ce făceam, ca şi cum mi-aş fi împrumutat mâinile unui străin.”

Şi îşi aminteşte, lucru de care nu se sinchisise până atunci că, pe când avea şapte ani, i-a apărut un bătrân zâmbitor. Acesta i-a făgăduit că, atunci când va fi mare, va cânta muzică frumoasă şi bună. Ea face legătura între apariţia de odinioară şi Franz Liszt, aşa cum este el reprezentat de obicei.

“Am înţeles că Liszt hotărâse să-şi ţină făgăduiala stranie.”

Din acel an, 1964, “dictările” continuă şi chiar se extind la compozitori la fel de iluştri, precum Brahms, Chopin, Bach, Mozart, Schubert, Beethoven, Rachmaninov, Debussy, Schumann… Lucru şi mai surprinzător: după mărturiile suporterilor ei (e adevărat, deja convinşi că fenomenul e posibil), britanica Rosemary Brown cunoaşte, în integralitatea lor, câteva dintre operele pe care aceşti mari muzicieni le-au lăsat neterminate la moartea lor.