Nu iubesc muzica decat aceia care sufera din cauza vietii. (Emil Cioran este un foarte bun exemplu). Pasiunea muzicala se substituie tuturor formelor de viata care n-au fost traite si compenseaza in planul experientei intime satisfactiile inchise in cercul valorilor vitale. Cand suferi traind, necesitatea unei lumi noi, deosebita de cea in care vietuiesti obisnuit, se naste imperios pentru a nu te risipi intr-un pustiu interior. Si aceasta lume numai muzica o poate aduce. Toate celelalte arte descopera viziuni noi, configuratii sau forme noi ; numai muzica aduce o noua lume.
Operele cele mai de seama ale picturii, oricat te-ar fura contemplarea lor, te silesc la comparatii cu lumea de fiecare zi si ca atare nu-ti ofera posibilitatea de a intra intr-o lume complet deosebita. In toate celelalte arte, totul este aproape, dar nu atat de aproape incat sa devina o suprema intimitate ; in muzica insa, toate sunt atat de departe si atat de aproape, incat alternanta intre monumental si intim, intre inaccesibil si liric creeaza o intreaga gama de extaz launtric. In fata nici unui tablou din lume n-ai simtit ca lumea ar putea incepe de la tine ; dar sunt finaluri de simfonii care nu o data te-au silit sa te intrebi daca tu nu esti inceputul si sfirsitul.
Nebunia metafizica din experienta muzicala creste cu cat ai pierdut mai mult si cu cat ai suferit mai mult in viata ; caci prin aceasta ai putut intra mai deplin in alta lume. Cu cat te adancesti mai mult in trairea muzicala, cu atat maresti satisfactia initiala si agravezi drama originara care te-a facut sa iubesti muzica.
Muzica lui Cioran din Cartea amăgirilor
[…] Muzica ne trezeste regretul de a nu fi ceea ce ar fi trebuit sa fim, iar magia ei ne incinta pentru o clipa transpunandu-ne in lumea noastra ideala, in lumea in care ar fi trebuit sa traim. Dupa dezbinarile nebune ale fiintei tale, te apuca o dorinta de puritate angelica, in care te-ai putea unifica intr-un vis de transcendenta si de seninatate, departe de lume, plutind intr-un zbor cosmic, cu aripile intinse spre vaste departari…
Emil Cioran – Cartea Amăgirilor
Lasă un răspuns