Mierea de albine în alimentația sugarului

Primele referințe cunoscute în legătură cu mierea de albineîn alimentația infantilî datează de cu aproximativ 900 de ani î.e.n, perioadă în care se folosea pentru sugari un amestec de lapte, miere și unt topit – amestec folosit de greci și popoarele primitive germane.

Era o practică curentă să se picure puțină miere de albine în gura nou-născutului înainte de a-l pune la sânul mamei.

În prezent, în literatura de pediatrie întâlnim indicații pentru tratarea distrofiilor și dispepsiilor prin adăugarea a 3% miere într-un amestec de lapte, miere și unt topit.

S-a efectuat un experiment administrând la 30 de copii timp de 6 luni câte 2 lingurițe de miere în fiecare zi. În compareție cu grupul de control, s-a obținut o creștere sensibilă a greutății și 8,5 %mai mută hemoglobină, constatându-se o toleranță extraordinară și o influență favorabilă asupra florei intestinale.

Curbele de glicemie demonstrează de asemenea că monozaharidele provenind din miere se absorb cu o mare rapiditate. Graficul hematic al sugarilor hrăniți cu miere prezintă o sporire mai importantă a hemoglobinei ți eritrocitelor, fapt pe care îl atribuim anumitor elemente prezente în miere: fier, cupru și magneziu, în plus acidul folic.Ca și compoziție, mierea conține hidrați de carbon, proteine, vitamina B1, B2, niacină, acid pantotenic, vitamina B6, apă, vitamina C, acizi provenind din fructe, substanțe minerale (calciu, fier, fosfor, cupru, mangan, potasiu, sodiu, magneziu, sulf, flor), oligoelemente (molibden, bariu, arsenic, paladiu, aluminiu, argint, wolfram, crom, stronțiu, titan și zinc) etc.

În ceea ce privește substanțele organice, mierea conține derivați ai carotenului și xantofiliei , în afară de o serie de enzime provenind din aparatul digestiv al albinei. În plus, conține rășini, terpene, uleiuri esențiale, aldehide și alcooli superiorincu acțiune favorabilă asupra metabolismului sugarului.

Valoarea calorică a mierii de albine este ridicată, aproximativ 330 calorii care provin mai ales din hidrații de carbon, glucoză și fructoză pe care le conține în cantitate mare (aprox. 45 % din fiecare). Acești hidrați de carbon sunt monozaharide simple care sunt asimilate direct de aparatul digestiv al sugarului, neproducând ca și în cazul zaharozei (care se adaugă de obicei) putrefacții intestinale anormale.

Pe de altă parte, mierea diluată în proporție de 20 % are o acțiue nu numai bacteriostatică dar și bactericidă asupra anumitor germeni din grupul coli și salmonele.

În plus, mierea posedă un factor bifidogen care se manifestă prin zaharurile sale:

  • lactuloza, izomer al lactozei , „factor bifidus al lui Petuely”
  • dextrina, care conține factorul Levesque și Raynaud.

În fecalele copiilor hrăniți cu lapte matern se găsește o mare cantitate de Bacillus bifidus, saprofit necesar pentru o funcționare intestinală echilibrată. Acest bacil se regăsește de asemenea în mare cantitate la copiii alimentați cu lapte și miere.

Hrănirea cea mai eficientă pentru ca Bacillus bifidus să se dezvolte în intestin este laptele matern, totuși, s-a dovedit experimental că se poate obține o floră de B. bifidus foarte asemănătoare cu lapte de vacă diluat cu monozaharide de tipul celor ce se găsesc în mierea de albine. Mierea reprezintă avantajul că bogăția ei calorică permite administrarea unui număr mai mare de calorii într-un volum mai mic de alimente, lucru foarte important pentru copiii lipsiți de poftă de mâncare.

În cazul prematurilor sănătoși s-a dovedit că fiind hrăniți cu un supliment de miere, curba greutății se dublează la 70 de zile după naștere, atât în cazul adăugării la laptele de mamă, cât și în cazul adăugării la un lapte maternizat artificial.

Concluzii

Mierea de albine este un aliment sănătos, natural și energetic, cu calitățimultiple. Adăugarea sa laptelui maternizat artificial nu numai că se recomandă, dar se indică pentru sugari , mai ales în cazul prematurilor, datorită bogăției calorice în anemii hipocrome (fier, cupru și mangan) și icterele noilor născuți.

Din punct de vedere terapeutic se indică pentru cazurile de vomă la sugari, infecții, constipație, anorexie. Facilitează digestia proteinelor și grăsimilor și acidificarea cazeinei din lapte în fulgi fini, în așa fel încât alimentul evacuează stomacul sugarului într-un timp minim, constituind astfel un excelent factor antidispeptogen.

 

Articol etichetat cu:, , ,

Ganduri si impresii pentru "Mierea de albine în alimentația sugarului":

  1. Jorjette C Ana-

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.