Menta este o planta medicinala aromata, cu un gust proeminent, motiv pentru care frunzele sale sunt adesea folosite in diverse preparate culinare. Menta se foloseste pentru a aromatiza dulciurile sau pentru a da un plus de aroma diverselor preparate. Vom descoperi impreuna cateva retete cu menta pe care le poti incerca oricand daca ai la dispozitie cateva frunze de menta.
Menta sau izma este o planta medicinala erbacee perena, cu stoloni rezistenti la temperaturi scazute. Este putin pretentioasa fata de caldura si are cerinte ridicate fata de umiditate.
Cele mai multe tipuri de mentă sunt plante cu rădăcini târâtoare care hibridează cu uşurinţă, producătoare de variaţii infinite. Tulpinile sunt ramificate, iar frunzele şi florile sunt aromatice. Aceasta planta poate fi folosita in stare proaspata sau sub forma de ulei esential si ceai de menta. Ceaiul de menta este un bun detoxifiant, folosit in tratarea unor afectiuni.
Exista mai multe soiuri de izma folosite in tratamente – izma broastei (mentha aquatica), izma buna (Mentha piperita), izma creata (Mentha spicata).
Tipurile de menta si utilizarile in medicina
Izma broastei (Mentha aquatica) are utilizari terapeutice in medicina pentru oameni si cea veterinara. Principiilor active din uleiul volatil, precum si restul substantelor, li se atribuie proprietati bacteriostatice, carminative, sudorifica, antispasmodice, antidiareice, diuretice, antireumatice.
Izma broastei:
- impiedica inmultirea bacteriilor,
- favorizeaza eliminarea gazelor din intestine,
- favorizeaza transpiratia,
- diminueaza sau impiedica spasmul musculaturii netede de la intestine,
- impiedica diareea si normalizeaza tranzitul intestinal,
- favorizeaza eliminarea urinara de apa si ioni de sodiu, corectand starile de retentie hidrosalina,
- inlatura sau amelioreaza durerile reumatice.
Planta este folosita pentru tratarea colicilor abdominale, meteorismului, tahicardiei, reumatismului, urticariei si ca aromatizant.
Izma buna (Mentha piperita) este o planta medicinala erbacee perena. In popor se mai numeste si borsnita, camfor, diana, ferent, ghiazma, giazma, giugiuma, gninta, iarba neagra, iasma, minta de chicusuri,minta moldoveneasca, minta neagra, ninta, ninta rece. Este o planta cunoscuta si folosita de daci, care o numeau mantia, mentia, minta (I. Pachia Tatomirescu, 1997).
Planta a aparut ca hibrid spontan al speciilor Metha aquatica si Mentha spicata. A fost descrisa de un cultivator englez din Mitcham in 1675.
Principiile active din frunze actioneaza bacteriostatic, antiseptic gastrointestinal, calmant al colicilor hepatobiliare, carminativ-coleretic, colagog, antidiareic, antireumatic, antispastic, sudorific, diuretic, sedativ, fortifiant al sistemului nervos, usor analgezic. Mentolul actioneaza antiemetic si antiseptic. Compusii flavonici au actiune coleretica si colagoga. Taninurile actioneaza antidiareic. Prin aplicatii pe piele, mentolul activeaza terminatiile nervoase sensibile la frig.
La nivelul mucoasei bucale are actiune paralizanta fata de elementele gustative. Inspirat pe nas, mentolul si uleiul de izma actioneaza antiinflamator la nivelul sinusurilor. Este un vasodilator al mucoasei nazale. La inspiratie, ochii se tin inchisi pentru a evita iritarea mucoasei oculare.
Izma buna este recomandata in colecistipatii, litiaza biliara, afectiuni cronice ale pancreasului, infectii gastrointestinale, balonari abdominale, diaree, voma, greturi, nervozitate, litiaza renala, reumatism, urticarie, ca dezinfectant bucal.
Izma creata (Mentha spicata) este o planta medicinala perena. Popular se mai numeste si creata, diana, gizma creata, giugiuma creata, iarba neagra, izma de apa, izma creata a cerbilor, izma batraneasca, mninta creata, trandahir.
Medicina utilizeaza frunzele intern in tratamentul colicilor gastrice, stomatitelor, tusei, diareei, bolilor de ficat si meteorismului. Extern se folosesc in tratarea reumatismului, ranilor, oxiurilor, reconfortarea organismului.
Menta piperita citrata sau menta de bergamota este o plantă medicinala uneori confundată cu bergamota sau portocalul amărui (Citrus bergamia). Acest tip de mentă are frunze subțiri și netede, iar florile sunt purpurii.În plin soare împrăștie un miros puternic de citrice și întreaga plantă are o nuanță purpurie. La umbră are o culoare arămie. Folosiți-o ca o plantă aromatică în amestecuri sau pentru a face băuturi îndulcite cu miere. Aroma nu este chiar atât de indicată pentru gătit.
Utilizări magice: frunzele de menta piperita citrata sau bergamotă sunt strecurate în portofele sau în genți pentru a atrage banii. Frunzele proaspete sunt de asemenea frecate de bani înainte de a-i cheltui pentru a se asigura întoarcerea lor. Mai mult, frunzele sunt folosite în ritualurile pentru succes și pentru vrăji.
Recoltare – Cand se culege menta sau izma
Frunzele se recolteaza cand ajung la lungimea de 6 cm. Se rupe frunza cu frunza. Partile aeriene se culeg pentru uscare cand plantele sunt inflorite in proportie de 15-20%. Pentru extragerea uleiului volatil, , se culeg plantele cand sunt inflorite peste 25 %. Pentru extragerea uleiului, nu se extrage decat necesarul pentru o zi. Se prelucreaza in stare proaspata. Uscarea frunzelor si a partilor aeriene se face la soare sau la umbra, intinse in strat subtire.
Menta – Beneficii pentru sanatate
Toate tipurile de mentă sunt stimulente, ajută la digestie şi reduc flatulenţa, mai mult, aromatizează bomboane, băuturi, ţigări, medicamente şi pastele de dinţi.
Infuzia de mentă este utilizată pentru diaree şi pentru a reduce fluxul menstruaţiei. Este un tratament clasic folosit pentru răceli şi gripă, mai ales dacă este amestecat cu flori de soc, însă fiţi atenţi că acest remediu vă face să transpiraţi şi trebuie să aveţi grijă să vă acoperiţi bine cu o pătură destul de groasă.
Probleme ale stomacului pot fi tratate cu mentă, flori de soc şi coada-şoricelului – se folosesc sub formă de infuzie, 2 linguriţe de amestec la o cană de apă fiartă – se lasă să se infuzeze 20 de minute şi se bea în doze de un sfert de ceaşcă. Ceaiul de mentă uşurează colicile şi depresiile. Durerile de urechi pot fi calmate atunci când se pun în ureche câteva picături de suc proaspăt de mentă sau câteva picături de ulei esenţial de mentă. Câteva picături de ulei esenţial puse în apă, aplicate cu o cârpă, ajută în cazul arsurilor şi a mâncărimilor, a arsurilor de soare.
Ceaiul de mentă cu miere de albine calmează durerile de gât. Un remediu clasic rece, care va debloca sinusurile este preparat din 2 picături de ulei esenţial de mentă, 2 de ulei esenţial de eucalipt şi sucul de la o jumătate de lămâie într-o cană de apă fierbinte. Mixul este mai întâi inhalat şi băut când este cald, nu fierbinte.
Atenţie: nu folosiţi mai mult de 2 picături, în orice moment, şi nu consumaţi mai mult de 2 căni pe zi a amestecului de mai sus. Dozele mai mari pot fi toxice pentru rinichi.
Cum se utilizeaza ceaiul de menta in tratamentele interne
Pentru tratarea infectiilor gastrointestinale, balonarilor abdominale, diareei, vomei, greturilor, nervozitatii, dischineziei biliare, pentru combaterea vomei, se prepara o infuzie din 1 lingurita de frunze maruntite la 200 ml apa clocotita. Se lasa acoerita 30 de minute. Se strecoara. Se beau 3 cani de ceai de menta rece pe zi.
Pentru tratarea colicilor abdominal, calculozei (litiazei) biliare, dischineziei biliare, calculozei renale si ca tonic general, diuretic si depuarativ, se face o infuzie din 1 lingurita frunze maruntite sau pulbere la 200 ml apa clocotita. Se lasa coperita 20 de minute. Se beau 1-2 cani de ceai pe zi.
Pentru stimularea poftei de mancare si a peristaltimului intestinal, se consuma extract in alcool de izma creata. La 1 l de alcool se adauga 2 linguri frunze uscate. Se lasa la macerat 45 de zile. Se strecoara. Se bea cate un paharel inainte de masa. Este un bun tonic aperitiv. Aceasta reteta populara poate fi transformata cu usurinta intr-un lichior de menta. La extractul obtinut se poate adauga miere de albine dupa gust, dar si apa distilata pentru a face lichiorul sa fie baubil.
Ceaiul de izma in tratamentele externe
Pentru tratarea reumatismului, se utilizeaza o solutie pregatita din 5 ml ulei volatil adaugat la 100 ml alcool tare. Se plica frictiuni in zonele afectate.
Pentru dezinfectarea cavitatii bucale, se prepara o apa de gura din 5 ml ulei volatil la 95 ml alcool concentrat. Din solutia astfel pregatita, se pun in apa cateva picaturi. Se face gargara, apoi se clateste bine gura. Are efecte racoritoare, antiseptice, corecteaza gustul si mirosul neplacut la fumatori.
Pentru combaterea viermilor intestinali (oxiuri), se utilizeaza un decoct din 15-20 g frunze la 1 l de apa. Se fierbe 10-15 minute. Se lasa acoperit 20-30 de minute. Se strecoara. Cu ceaiul obtinut, se face o clisma seara, inainte de culcare.
Pentru reconfortarea organismului, se face o infuzie sau un decoct in 200-300 g frunze uscate la 3 l de apa. pentru decoct, se fierb 10-15 minute intr-un vas acoperit. Se adauga apei de baie din cada, care nu trebuie sa depaseasca 37 de grade. Baia dureaza 15-20 de minute.
Pentru tratarea reumatismului si inflamatiilor urechii, se prepara un unguent cu menta. Se pregateste din 10 g frunze uscate si maruntite la 1 l de ulei presat la rece. Se lasala macerat 4 saptamani. Se strecoara apoi si se pastreaza in sticle inchise la culoarea si bine astupate. Se pun in ureche cateva picaturi pentru tratarea inflamatiilor si se fac frectii in durerile reumatice.
Pentru tratarea guturaiului, gripei, durerilor de cap, se face inhalatie cu otet mentolat, obtinut prin macerarea frunzelor in otet de mere de casa.
Frunzele de menta intra in componenta ceaiurilor Plafar recomandate pentru tratarea afectiunilor cardice cu substrat nervos, anginei pectorale, hipertensiunii arteriale, sindroamelor dispeptice, gastritelor hipoacide, enterocolitelor, balonarilor, colicilor la copii, diabetului zaharat, dismenoreei, astmului bronsic, guturaiului, gripei, tuberculozei pulmonare, arsurilor, ca sedativ nervos si remineralizant.
Ceaiul de menta – Contraindicatii si posibile efecte adverse
Consumul excesiv poate da stari de intoxicatie, manifestate prin greata, voma, dureri de cap.
Ceaiul nu este recomandat persoanelor cu probleme de indigestie.
Ceaiul de menta scade nivelul de zahar din sange. Acest ceai ar putea interactiona, de asemenea, cu medicamentele consumate de diabetici.
Nu este recomandat pentru reflux gastro-esofagian.
uleiul esential are efecte emanagoge, adica ar putea stimula fluxul sanguin uterin, ceea ce presupune ca daca esti insarcinara, ar putea pune sarcina in pericol. Desi ceaiul contine o cantitate mult mai mica de substante active, este indicat sa intrebi medicul inainte de a-l consuma. Femeile insarcinate si cele care alapteaza ar trebui sa evite consumul in toate formele posibile pentru a fi in siguranta.
Cei mai multi medici sau specialisti sfatuiesc persoanele care au ulceratii la stomac sa evite ceaiul de menta. este important de evitat pentru ca mentolul continut poate agrava ulcerul si poate produce efecte adverse.
Acest ceai poate interfera cu unele medicamente specifice. Medicamentele consumate pentru aciditatea stomacului, tensiune arteriala si diabet pot interactiona cu acest ceai si pot provoca reactii.
Menta folosita in ritualuri ~ Utilizări magice
Planta se pune în casă în diferite locuri ca plantă de protecţie. Aparţine sferei Venus şi a fost foarte mult timp folosită în poţiuni şi amestecuri de vindecare. Frunzele proaspete se freacă de-a lungul capului – se spune că ajută la calmarea durerilor de cap. Atunci când planta este purtată la încheietura mâinii asigură persoana care o poartă că nu va fi bolnavă. Frunzele sale de un verde luminos şi cu un miros răcoros a dus la utilizarea sa în ritualurile pentru bani şi prosperitate.
Menta proaspătă pusă pe altar va chema spiritele bune ca ajutor în ritualuri, mai ales în cele de vindecare. Arsă ca şi tămâia, curăţa casa sau locul pentru ritualuri. Menta este utilizată pentru protecţie, vindecare, prosperitate, noroc, bogăţii, călătorii.
Uleiul esential de menta folosit in aromaterapie
Uleiul esenţial de mentă se utilizează în cazurile de acnee, dermatită, impetigo (boală de piele contagioasă manifestată prin apariția unor bășicuțe seroase și purulente care se sparg), scabie, dureri de dinţi, nevralgie, dureri musculare, palpitaţii, astm, bronşită, sinuzită, colici, tuse cu spasme, crampe, dispepsie, flatulenţă, greaţă, răceală, gripă, febră, leşin, dureri de cap, oboseală mentală, migrene, stres, halenă şi în alifiile împotriva insectelor.
Retete cu menta pentru toate gusturile
1. Sirop de menta la rece cu miere de albine
Se culeg frunzele proaspete de menta. Se spala si se usuca cu un servet de hartie. Se pun frunzele intr-un borcan de sticla. Peste frunze se toarna mierea de albine pana se umple borcanul. Se lasa la macerat 2 saptamani, dupa care se strecoara. Siropul de menta cu miere se pastreaza la rece, in borcan de sticla.
Siropul de menta se consuma ca tratament in diverse afectiuni sau se foloseste pentru a indulci diverse deserturi. Este recomandat in raceala, pentru scaderea febrei, pentru afectiunile gatului si cele respiratorii, pentru afectiunile intestinale, etc.
2. Sos de mentă
În forma sa cea mai simplă se prepară astfel : un sfert ceaşcă de zahăr, şi un sfert linguriţă de sare se dizolvă într-un sfert de ceaşcă de apă. Se adaugă o jumătate ceaşcă oţet şi se dă în clocot, lăsând să fiarbă 5 minute la foc foarte moale. Se toarnă apa clocotită peste un sfert de ceaşcă frunze de mentă, tăiate mărunt şi se lasă să stea 30 de minute. Se strecoară (facultativ) şi se utilizează cald sau rece. Zahărul se poate înlocui cu o treime ceaşcă de miere.
3. Oţet de mentă
Se prepară din 2 ceşti de mentă tocată şi zdrobită care se adaugă la un 1l oţet. Se amesteca în timp ce se dă, încet, în fiert.
Se lasă să fiarbă 5 minute la foc moale. Se strecoară. Dupa ce se raceste se amesteca cu o ceasca de miere. Se îmbuteliază şi se închide ermetic. Se foloseşte pentru salate sau sosuri.
4. Mere coapte cu mentă
Merele se curăţă de coajă şi se scobesc, ândepăr-tând casa seminţelor. Se aşază pe o tavă unsă. În scobitură se pune o bucăţică de unt şi se introduce tava la cuptor. Când merele sunt pe jumătate coapte, se scoate tava din cuptor şi se umplu scobiturile cu un amestec din frunze de mentă proaspete, frecate cu zahăr şi stafide.
5. Sufleu de mentă
Se pun din nou la cuptor, până se coc complet. Se servesc calde, eventual cu un sirop de mentă.
Într-o jumătate litru de lapte, îndulcit după gust, se infuzează 2 linguriţe frunze de mentă. Se strecoară şi se adaugă 2 linguri de zeamil (amidon de porumb) diluat în puţin lapte rece. Se amestecă energic şi se dă în clocot. Se lasă să se răcească şi se adaugă unul câte unul 3 gălbenuşuri, apoi albuşurile bătute spumă. Se toarnă în formă bine unsă şi se coace la foc potrivit 25 minute, apoi 5 minute la foc iute. Se serveşte imediat ce e gata.
6. Spuma de mentă
Ingrediente: 6 linguri infuzie concentrată de mentă, 1/4 linguriţă sare de lămâie, 100 g zahăr, 3 linguri de apă, 6 ouă.
Preparare. Se acidulează infuzia de mentă, se adaugă zahărul, apa şi gălbenuşurile. Se ţine pe baie de apă fierbinte până se îngroaşe, amestecând într-una. Se bat albuşurile spumă şi se încorporează în amestecul răcit.
7. Mentină
Ingrediente : 125 g făină, 40 g unt topit, 2 ouă, 200 g smântână, 8 g drojdie de bere proaspătă, sirop de mentă.
Preparare. Se amestecă toate ingredientele într-un castron. Se toarnă într-o formă rotundă, înaltă. Se coace la foc iute până se rumeneşte. Se însiro-pează fierbinte cu un sirop făcut din 150 g zahăr, 1 pahar de apă şi 2 linguriţe de mentă proaspătă tocată şi frecată ca o pastă. Dacă se face siropul cu mentă uscată, se strecoară în prealabil, dar este mai aspectuos colorat. Pentru această reţetă este de preferat menta englezească.
8. Şarlotă cu mentă
Ingrediente: 1/3 dl lapte, 125 g zahăr, 50 g făină, 2 foi sau 2 linguri gelatină, 3 gălbenuşuri, 5 albuşuri, 1 linguriţă pudră de mentă.
Preparare. Se freacă gălbenuşurile cu zahărul şi menta. Se adaugă făina şi apoi laptele fierbinte. Se fierbe această cremă, amestecând până se îngroaşa cât să îmbrace lingura. Se înmoaie gelatina şi se adaugă la crema călduţă. Se amestecă bine. Se bat albuşurile spumă foarte tare şi se încorporează în crema călduţă.
Lasă un răspuns