Memorie după moarte

Plecând de la cvasicertitudinea ştiinţifică a extremei longevităţi a particulelor care formează un atom, parafizicianul Jean E. Charon postulează că spiritul supravieţuieşte morţii fiinţelor şi distrugerii lucrurilor din care aceste particule sunt constituite.

Iată întru câtva redată spiritualismului teza materialistă (atomii lui Epicur, Lucreţiu, ai filozofilor Luminilor), după care noi nu ,.murim”, pentru că trupul nostru şi diverşii lui constituenţi se “reciclează” fără încetare, în afară de acest fapt capital, Charon afirmă că aceste particule sau atomi au înmagazinat în ei memoria fiinţelor mai mult sau mai puţin complexe prin care au trecut de când e lumea lume.

Se admite în acest caz că fenomene precum retrocogniţia sunt nu numai posibile, ci şi sigure. Ceea ce gnosticii spuneau despre eoni, puteri supranaturale şi nemuritoare, Charon îşi asumă referitor la descoperirile astrofizicii şi microfizicii.

J.E. Charon şi-a dezvoltat teoriile la colocviul de la Fez, în 1983 (L’Esprit, cet inconmt. L’Esprit et la Science), precum şi în numeroase lucrări (Mort, voici ta defaite; Le Monde eternei des eons; Theorie unitaire; L’Etre et le Verbe; J’ai vecu quinze milliards d’annees etc.).

Articol etichetat cu:, ,

Sunt 3 de ganduri pentru "Memorie după moarte"

  1. Bogdan Cristescu ceasuri de mana
  2. Bogdan Cristescu Cosmincol

Care este gandul tau?