Marul, cel mai răspândit şi consumat medicament

În prezent, marul – genul Malus (MALUS PUMILA MILL.  din FAM. ROSACEAE) este reprezentat prin 28 de specii şi peste 10 000 soiuri cultivate.

De o mare varietate, cu pieliţă verzuie şi aproape transparenta, suav-gălbui sau roşu-îmbujorate, merele sunt cele mai populare fructe autohtone, cele mai larg consumate. La vârsta copilăriei, printre poveştile ceie mai îndrăgite se numără şi “Prîslea cel voinic şi merele de aur”, iar în colinde ni se urează să înflorim ca marul, ca părul… Mitologia greco-romană este foarte bogată în legende în care marul joacă un rol de seamă (să ne gândim numai la marul de aur pe care Paris l-a înmânat zeiţei Venus ca semn de supremă apreciere a frumuseţii), iar în mitologia scandinavă nu ambrozia era hrana zeilor, ci marul. În legenda cea mai dragă elveţienilor Wilhelm Tell, simbol al dragostei lor pentru libertate, marul joacă un rol deosebit.

Pentru importantele şi bine cunoscutele proprietăţi terapeutice pe care le are, un dicton larg răspândit în mai toată Europa spune : “Un măr pe zi, doctorul niciodată”.

Marul de aur – Principalii constituenţi

merele-in-terapeutica

Marul ca fruct conţine în funcţie de soi sau varietate 83—93% apă.

S-au identificat până în prezent zaharuri reducătoare, celuloză (în coajă), zaharoză, pentosane, lignine, acizi organici liberi şi combinaţi, pectine, materii grase, protide, taninuri, săruri de Ca, Na, Fe, K, P şi în cantităţi mai mici Si, Al, Mg, Mn, S, Co, etc.

Aroma este dată de esterii amilici, acizii caprionic, formic şi acetic, de geraniol şi aldehida acetică.

Merele conţin pe lângă vitaminele A, B, C, şi vitamina PP în partea externă a fructului. De remarcat este faptul că în coaja fructului se află de două ori mai mult acid pantotenic şi de două ori mai multă vitamină C decît în pulpă.

Marul – Recomandări terapeutice

Intern. Principalele acţiuni se manifestă asupra aparatului digestiv. Datorită acidităţii moderate, ajută digestia, provocând prin act reflex o importantă creştere a secreţiei salivare şi gastrice.

Merele consumate cu coajă sunt uşor laxative şi absorbante ale toxinelor şi microorganismelor la nivelul intestinului, care sunt înglobate în celuloza pe care o conţin şi care nu este iritantă şi se elimină.

La copii, merele rase curăţate de coajă — alături de morcov — reprezintă un tratament eficace în diareele acute şi cronice.

Acţiunea diuretică a merelor este evidentă, dar mai importantă este eliminarea masivă pe această cale a acidului uric, ceea ce le face utile în afară de afecţiuni renale şi în diateze urice (artritism, reumatism, gută).

Preventiv şi curativ ele au acţiune favorabilă în hipertensiunea arterială, ceea ce combinat cu proprietatea pe care o au de a micşora concentraţia colesterolului în sânge, este raţional a fi recomandate în atero-scleroză.

Merele intră şi în dieta pentru combaterea obezităţii, iar în gerontologie se consideră utile în multe dintre neplăcerile pe care le aduce cu sine vârsta înaintată.

Autori elveţieni citează rezultate favorabile prin tratarea diabetului infantil prin cură de mere şi tomate.

Asupra sistemului nervos au o acţiune calmantă, considerându-se că un măr mâncat seara la culcare uşurează somnul.

Este cunoscută în medicina populară utilizarea merelor pentru proprietăţile lor pectorale, favorizând eliminarea secreţiilor bronşice.

Extern. Medicina populară recomandă aplicaţii calde de fructe fierte în dureri de urechi.

Pe plăgi atone se aplică fie mere rase şi fierte în sucul lor, fie suc cu ulei în părţi egale.

Tot în medicina populară se consideră utilă aplicarea de tărîţe bine umectate cu decoct concentrat şi cald în zona splinei, contra inflamaţiilor.

Cosmetică. Sucul merelor ajută tonifierea ţesuturilor, masându-se uşor obrajii, sânul, abdomenul.

Mod de întrebuinţare a marului de aur in diverse boli

  • Utilizarea merelor ca atare, în cure de lungă durată, mergându-se până la 1 kg/zi, la bătrîni şi bolnavi putându-se da numai sucul. Pentru obezitate se recomandă “zile de mere” în care să se consume câte 1 kg de mere pe zi, fără alte alimente.
  • Decocturi din mere uscate şi bine mărunţite, o lingură la cană, luându-se 3—4 căni pe zi, îndulcite.
  • Mere rase, contra diareelor la copii (½ kg — 1 kg pe zi, în 5 mese).
  • Decoct dintr-un măr tăiat în bucăţele în ½ 1 apă, fiert la foc încet până se reduce la jumătate; se îndulceşte şi se bea seara înainte de culcare.
  • Sirop laxativ şi pectoral, îndeosebi pentru copii, din suc de mere şi zahăr în părţi egale; se fierbe la foc încet până la consistenţă siropoasă, luându-se câte 2 linguri înainte de fiecare masă.
  • În hipertensiune, edeme cardiorenale, ateroscleroză, colesterolemie, preinfarct, se recomandă de unii autori cura lui Kempner, care duce la scădere severă a colesterolului sanguin, reducerea valorii tensiunii arteriale, reducerea edemelor, merele având un rol important, într-o primă fază (1—3 luni), o adevărată “fază de atac” se consumă numai 250—300 g orez fiert pe zi şi mere (după gust). Într-o a doua fază, se introduc puţin câte puţin legume, peşte, cartofi şi puţină pâine fără sare.

Sursa

Ganduri si impresii pentru "Marul, cel mai răspândit şi consumat medicament":

  1. Jorjette C Daniela

Care este gandul tau?