Situată în judeţul Vâlcea, având hramul “Naşterii Maicii Domnului” această mănăstire se adaugă ctitoriilor fraţilor Buzeşti. Construită de Preda Buzescu între 1634-1635, ea este de fapt o fostă biserică de lemn de la sfârşitul secolului al XVI-lea sau începutul secolului al XVII-lea.
În 1684, Şerban Cantacuzino îi adaugă pridvorul lărgindu-i totodată ferestrele. În 1707 se înălţa turla de pe pronaos şi mesterul Constantinos executa pictura. Tot Şerban Cantacuzino înlocuieşte în 1715 vechea pisanie, construieşte portalul, stareţia, chiliile şi clopotniţa.
Spre mijlocul secolului al XIX-lea mănăstirea este refăcută în parte, iar în 1837 este acoperită cu plumb şi se construieşte alt pridvor în faţa celui vechi. În 1841 pictorul Gheorghe Gheronie din Hurez restaureaza pictura din pronaos. Noua tâmplă este realizată între 1840-1845. De altfel întregul ansamblu a suferit un lung şir de restaurări în secolul trecut şi în secolul nostru.
Biserica adăposteşte mormintele soţiei şi fiului lui Şerban Cantacuzino, iar afară este înmormântat pictorul Gheorghe Gheronie, călugărit în 1850.
Amprente ale spiritualităţii noastre
Biserica “Bolniţa” este construită din lemn între 1810-1814 pe locul stejarului păstrător de icoană, pe temelia altei bisericuţe de lemn ridicată în secolul al XVI-lea de domniţa Ancuţa, fiica Doamnei Chiajna şi a lui Mircea Ciobanul, poveste relatată într-o admirabila maniera romantică de Alexandru Odobescu.
Icoana îmbrăcată în argint a Maicii Domnului se păstrează în colecţia mănăstirii unde, printre alte valori, există şi o biblie din vremea lui Constantin Brâncoveanul.
Încărcată de legende şi tradiţii, Mănăstirea Dintr-un lemn este un loc de închinăciune ale cărei ziduri închid credinţă, cultură, artă şi pasiuni arzătoare.
Lasă un răspuns