Manastirea Cotmeana – Amprente ale spiritualitatii romanesti

Aflata in judetul Arges, avand hramul Buna Vestire, manastirea Cotmeana este una dintre cele mai cunoscute asezari monahale din tara noastra.

Manastirea Cotmeana – istorii vechi

Pe locul unei vechi biserici de lemn, apartinind unei vechi sihastrii, asezata in mijlocul unei paduri de deal, Radu I (1377-1384) incepe constructia unei biserici de piatra, dar de dimensiuni reduse. Inaltarea ei a continuat in timpul domniei lui Mircea cel Batrin, fiind terminata in jurul anului 1389. Prima atestare documentara o gasim intr-un hrisov din 20 mai 1388. In secolele XVIII si XIX biserica a suferit numeroase reparatii, respectiv in anii 1711, 1777, 1855 si 1864. Naosul e boltit in semicilindru, cu un altar semicircular si doua abside laterale. Pronaosul a fost adaugat in timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, destinat sa sustina un turn de clopotnita. Biserica este lipsita de turle.

In timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti a fost construit pridvorul de la manastirea Cotmeana (1777), iar in 1781 au fost ridicate chiliile si zidurile de incinta. Fatadele sunt din caramida aparenta, impodobite cu firide lungi. Acestea pornesc de la nivelul solului si se termina sub cornisa decorata cu dinti de ferastrau. Capetele de sus formeaza arce semicirculare decorate cu discuri de teracota. Un alt sir de astfel de discuri dubleaza, de-a lungul peretilor, marginea inferioara a cornisei.

Acest tip de decoratie este de origine bizantina si se intalneste, din ce in ce mai imbogatit, si la o serie de biserici bulgare, incepand din a doua jumatate a secolului al XII-lea, pana in zorii secolului al XIV-lea. Nu exista insa legaturi precise intre constructia acestor monumente si biserica de la Cotmeana, simplitatea decorului depinzand nu numai de faza de evolutie a tipului de decoratie folosit, ci si de priceperea mesterilor, “gustul” ctitorului sau mijloacele materiale ale acestuia.

Functionand o vreme ca metoc al manastirii Cotmeana, cea mai veche ctitorie voievodala din Tara Româneasca, admirabil conservata, ramane sa infrunte timpul cu zidurile ei severe.